# O grădiniţă dintr-o zonă cu pietriş, cu un sistem de alarmă dubios, dă trezirea cetăţenilor în miez de noapte ori când nici nu s-a mijit bine de ziuă, de-ţi sare inima din loc. Ţiuiala infernală durează câteva minute, suficiente să faci cu nervii şi să-ţi pară rău că n-ai numărul de mobil al directoarei, să -i dai şi ei trezirea. Să simtă şi ea ce frumasă-i viaţa cu somnul în reprize şi cu sonerie-n urechi. Şi poate-aşa o bate gândul să rezolve cumva problema alarmei ce tâmpeşte vecinii de mai bine de doi ani.
# N-ai avut vreme să treci pe la biserică să asişti la slujbă? Nici un bai! Cărăuşii de persoane au grijă de tine! Aşa că, în timpul călătoriei spre serviciu, poţi să-l asculţi pe popă la radioul din dotarea mijloacelor de transport. E drept că nu poţi îngenunchia, altfel rişti să zbori la o frână bruscă, dar nu te-opreşte nimeni să-ţi faci cruce, uimit fiind de “profitul” înregistrat de societate de când o pus mâna Muri pe corman. Apropo, pe ăsta cine-l caută la cohones, c-am auzit că-i fată mare?
# Şi dacă tot am amintit de sfera celor sfinte, trebuie să aplaudăm talentul de PR al unui renumit popă din vârful dealului, care îndeamnă credincioşii să apeleze cu încredere la o firmă anume. Nu ştim dacă părintelui îi iese ceva făcând reclamă ori dacă acei cuvioşi pe care-i convinge primesc la pachet şi câteva pomeniri la următoarea slujbă. Oare tot preotul nostru a lipit şi afişele-reclamă pe stâlpii din exteriorul bisericii ori vreun drept-credincios din parohie?
