Iar vine Revul, cu petrecere in mijlocul satului, sa se bucure tat zalauanul ca vine peste el Anul Nou. Baiul e ca si zalauanul vrea sa dea peste noul an cu tavalugul din prima, sa se vada cine-i seful. Ase se face ca-i musai ca in noaptea dintre ani sa se sparga la greu sticle de sampanie, pahare, mutrele si fetele dusmanilor, farfuriile grecilor, ba chiar si vesela bunicii ar fi numai buna de trantit de asfalt, colo in fata la Sindi, sa stie lumea intreaga ca Zalaul petrece. Ce mai, daca e bal, bal sa fie, ca doar vin apoi gunoierii si strang tot. Nu conteaza ca totul musteste a spirit animalic, de haita turbata si a comportament de trib de maimute, nuuu, domnule! Fiecare va urla, va topai, se va isteriza la artificii precum Labus la luna, ca sa aiba ce povesti, probabil, nepotilor si stranepotilor. Ho ho ho!
Fuse, fuse si se duse si depunerea de coroane care a marcat Revolutia din 1989, dar stiti ce a ramas in urma? Nuuu, pariem ca nu stiti! A ramas un rand de trei lazi cu arbusti, numai bine plasate in zona Galeriilor, fix pe acolo pe unde ar trebui sa treaca pietonii. Nici cu un metru mai intr-o parte, nu! Hapt acolo, ca doar de ce s-ar fi sinchisit organizatorii sa le aseze la locul lor? Trebusoara romaneasca se face mereu doar pe jumatate si nu ne-am mira daca ar veni si primavara si luna lui Martisor si arbustii ar fi tot uitati de lume. Sa traiasca la multi ani!
