# Uciderea iezilor – asta a fost primul episod din primăvara asta, decretat şi semnat de veterinarii judeţului. Amu, sigur, vina nu-i a lor, ci a stăpânului turmei, care s-a încurcat în acte şi minciunele, zicând că a trimis ieduţii la austrieci, pentru ştampelă şi control, dar în schimb i-a ascuns de ochii legii. Amu, baciule, ce să-i faci? Noi am tot strigat la tulnic că gunoiul nu poate fi ascuns sub preş decât de mâţă, dar se pare că nu toţi ciobanii au urechi să audă.
# E greu, e greu, e tare greu, să ştii diferenţa dintre poliţist, procuror şi judecător, mai ales că amândoi cică tre să aducă pace şi ordine în societate. Dar cum la noi, toate pot fi o apă şi-un pământ şi chiar se poartă asta, nişte pruncuţi merşi în vizită la poliţişti au aterizat, din greşeală, la birourile procurorilor şi cereau ieri să fie primiţi cu braţele deschise. Până s-au dumirit portarii instituţiei ce vor pruncii, până s-au dumirit şi pruncii că au greşit poarta, a trecut cam un ceas. Da nu-i bai, a greşi e omeneşte, iar noi greşim porţile şi uşile încă din vremuri de demult, după cum ne povestea moş Ion Luca Caragiale când cu „O noapte furtunoasă”. Bine că nu i-o întâmpinat pe prunci, în loc de portar, o coană Veta sau Miţa Biciclista, care să-i îndrume pe calea cea bună.
