# A fost odata ca niciodata o minciuna gogonata cu o criza care avea picioare scurte, la fel ca picioarele minciunii. Asa de scurte erau picioarele astea, ca biata criza nu ajungea prea departe. De aia a ramas colo pe langa institutia cu somerii si nu a putut urca dealul din spatele directiei cu agricultura, unde spuma bosilor si-o tras vile si vilute tot una si una. Se intrec in termopane, garaje, etaje si curti inflorate, incat ne asteptam sa le vedem intr-un concurs de miss. Ca vila de la Izvorani a lui Iri.
# Degeaba vrem cultura si civilizatie pentru toti, fara discriminare, daca unii tin musai sa ramana niste tarani. Din dorinta lor cea mare, mare si foarte mare, nu au putut trece peste sarbatoarea muncitoreasca de sambata fara sa semene si ei ogorul cu mizerii ramase dupa ce s-au picnicuit in ritmuri de manele urlate la maxim. Si cum vedem ca insista atat in a fi niste tarani, parca ne-am saturat sa-i mai tragem de maneca. Ne vine mai la indemana sa cerem sa fie puse pe pajisti si cate un valau, doua, in care oamenii nostri sa-si adape marherele, in caz ca apar si cu ele la gratar.
