# Că prețurile au luat-o razna, nu mai e o noutate. Te duci să cumperi un amărât de dulap și producătorul îți cere o sumă de parcă e poleit cu aur, cu argint. Băi, nene, voi aveți noțiunea banilor, cunoașteți banii, știți cum sunt salariile în Sălaj? Sigur că știți, normal că știți, dar vorba aia: nu e prost cine cere, e prost ăla care dă. Mama lui de dulap.
# Iar o dau unii cu laudele, că au depus proiecte, că vor să obțină bani, să facă în comune, să dezvolte. V-am mai spus, credem că am ajuns mai rău ca mai-nainte de 1989. Atunci se lăudau că au făcut, acum se laudă că vor face, că vor depune proiecte, că au depus proiecte.
* A se considera pamflet.
Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!
Zvonăraşul de serviciu
Zvonarașule, s-a umplu orașul cu niste broșuri, că cele ale pocaiților. Doar că nu sunt de la pocaiți și 8n paginile broșurii, în locul lui Isus, apare o altă lersoanâ, cicâ este binefăcătorul județului spre mângâietea cetățenilor. Nu apară nici un cântec în brosură, dar sunt realizări și proiecte a persoanei, care se consideră mare artist. Dacă ziarul ar avea un jurnalist bun, ar afla și cât au costat broșurile și cine le-a platit. Despre personajul din broșuri doar…vrednic este😆.