# Se știe că Împărăția Învățământului este o instituție aflată (încă) în buricul municipiului, plină fiind de regine, care mai de care mai spilcuite și aranjate, după ultima modă. Când ajung dimineața la muncă zici că a poposit în ușa clădirii un alai de nuntă, așa de faine-s doamnele! În fiecare dimineață, reginele-inspectoare coboară din bolizii ultimul răcnet și pășesc, prețioase, pe treptele clădirii, pentru o nouă zi de muncă. Sunt atât de relaxate și vesele, nici n-ai zice că Împărăția e la un colț să fie desființată, dar asta este altă poveste. Foarte bine și frumos: a avea în oraș femei frumoase și îngrijite nu poate reprezenta altceva decât un motiv de mândrie. Dar nu despre asta vrea zvonărașul să vă relateze, ci despre una bucată problemă de toată rușinea. Anume faptul că, sub scările de la intrarea în clădire, este un ditamai depozitul de gunoi care se vede din stradă. Situația nu e de multă vreme așa, să fie câțiva anișori, acolo; problema e că nimeni nu are curiozitatea să iasă puțin în stradă și să vadă pocinogul de sub scară. Mizerie cruntă, nu vă gândiți că e de joacă. Pungi, peturi, bidoane, resturi alimentare – cam tot ce vor să găsească oamenii străzii sau șobolanii, după caz. Oare, vând în vedere că angajații de acolo arată ca scoși din cutie, n-ar fi normal ca și clădirea în care lucrează – ipotetic – opt ore pe zi, să arate la fel? Sau pur și simplu se știe despre această situație, iar aceasta este, de fapt, cartea lor de vizită?
* A se considera pamflet.
Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!
Zvonăraşul de serviciu
