Zvonotecă

# Umblă vorba prin târgul Zilahului că un boss bujetar, atunci când nu se simte bine, adică îl ia cu foame și îl trage la somn, își așează posteriorul în limuzina de serviciu și se duce la domiciliu unde, zice radio-șanț, trage un puișor de somn. Mai nou, de când vremea e schimbătoare, ba caniculă, ba vijelii, omul mare la stat și mic la sfat merge se drege cu o siestă bună la ore fixe. Telefonul e pus pe funcția „Liniște, că doarme șefu’!” iar când se reîntoarce la muncă, zice că i s-au făcut picioarele-butuc, de la atâta teren. teren. Nu contează că ținuta îl trădează, adicătălea, cămașa de dimineață nu mai corespunde cu aia de la prânz, dar ce vreți? Dacă omul e îngrijit și tot ajunge pe acasă, după somn, pune pe el și o cămașă curată.

# Dacă ar curge și investițiile așa cum curg și gunoaiele pe străzile Zalăului, bine ar fi și pe la noi. Chiar dacă o mare parte din vină aparține celor care aruncă pe jos tot ce au asupra lor și nu le mai e de trebuință, o altă parte parte generoasă este a celor care, în calitate de aleși, refuză să pună pe trotuare coșuri de gunoi. Până și cele vechi, oricum puține, au fost scoase odată cu reamenajările (neterminate și acelea) și duse au fost. Fie că ești în Dumbrava, în centru sau prin Brădet, stai cu un ambalaj sau o cutie de suc în mână până te apucă dimineața, încercând să cauți un coș de gunoi în care să le lași în mod civilizat. Când vezi că edilii visează statui cu voievozi călare și se laudă cu straturi de panseluțe într-o asemenea situație, te ia cu hipertensiune și îți vine să mai ceri o șansă la vot care să vină mai repede decât cea pe care o ai din patru în patru ani.