# Ce bine știu să țină cu dinții de scaune unii directori. Așa cum nu se dă scos ursul din bârlog, țăranul de la munte strămutat la câmp și pruncul dezlipit de la sânul mamei sale, așa nu se dau la o parte nici ei. Se mai și laudă că-s buni, că au experiență, că știu meserie și că ajuns în vârf prin mintea și munca lor. Baiu-i că cei buni pleacă, iar cei care ar trebui să plece… locului se țin. Și așa au învățat să strângă cu dinții de scaune, de au dat în bruxism. Dar nu contează, la banii lor își fac lucrări dentare anual. Au un zâmbet cu care pot obține orice.
# După ce sălăjenii au aflat, zilele trecute, că rata covidală a scăzut, măsurile de protecție care sunt în continuare necesare au început să fie uitate. Prin autobuze vezi tot mai mulți călători care urcă fără mască sau cu ea pe bărbie. Sigur că nu e vina șoferilor, care nu pot fi atenți în permanență la acest aspect, astfel încât să-i poftească la un mers pe jos. Este un lucru care ține de conștiința fiecăruia, de respectul pe care trebuie să-l avem unii față de ceilalți, de educație. Nu în ultimul rând, trebui ca cei care se simt cu musca pe căciulă să știe că în acest fel nu vom scăpa prea repede, cu adevărat, de această nenorocire.
* A se considera pamflet.
Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!
Zvonăraşul de serviciu
