# Verificați bonul de casă la ăia carefură. Îi știți voi din moși strămoși. Cu state vechi în ale păcălitului când vine vorba de prețuri, magazinașul din buricul târgului, pe lângă fetele plictisite care veșnic cască sau stau pitite în acvariu, nu se dezminte nici de la a afișa un preț la raft și altul – mai mare, firește – la casă. De exemplu, produsul nuga Enola în trei sortimente are două prețuri la raft și unul singur la casă. Nuga cu nucă este 3,5 lei, cea cu arahide și cacao 3,5 lei, iar cea simplă cu arahide 2,9 lei. Fain așa, zice clientul și o ia pe aia simplă cu arahide la 2,9 lei. Doar că la casă ea costă tot 3,5 lei, ce să-i faci, s-a scumpit în timp ce clientul nostru a făcut 20 de pași. Iar acesta este doar un exemplu, mai sunt și altele pe care le cunoașteți, cu siguranță. Bineînțeles, aceleași trucuri vechi și arcuiri de umeri – “știți, nu s-a operat în casa de marcat…”. N-ar strica o operație de… „radiere” a acestor comercianți din peisajul zălăuan, că tare ne-am săturat de ei!
# Pe o teresă din buricul târgului, animată la maximum în vremurile bune, dar plină acum de crăpături și cabluri ițite din pământ, se alergau zilele trecute niște prunci. E drept că terasa, deși părăsită, e privată, dar totuși o bandă sau un afiș cu “pericol de accidentare” sau “accesul interzis” nu se gândește nimeni să pună pe acolo? De zona de lângă, nici nu mai amintim, arată ca după bombardament. Ca de fiecare dată, măsurile se iau când e prea târziu, că de prevenție nu s-a auzit pe la noi.
* A se considera pamflet.
Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!
Zvonăraşul de serviciu
