Zvonoteca

# Pe când credeam că noile (mă rog, ceva mai tinerele) formațiuni politice de la noi vor aduce în viețile noastre și un suflu nou, fără halena comunistoidă care ne-a împuțit aerul în deceniile trecute, uite că unii dezamăgesc în plenul ședințelor de consiliu local. Deunăzi, la ultima adunare de acest gen, un consilier userist a făcut o pledoarie lacrimogenă pentru frescele și statuile din vremurile de tristă amintire de pe la Armătura, ceva de speriat! Să salvăm aceste opera de artă, spunea cu avânt muncitoresc tânărul consilier, în fața aleșilor zălăuani. Desigur, nu e nimic de condamnat în a ne apăra și salva trecutul, atunci când e vorba de lucruri de valoare, dar ca să te lupți pentru un mozaic mâncat de mucegai și un robinet ruginit și să vrei să le transformi în mari opera de artă ce trebuie a fi salvate, când știm bine toți ce vremuri au reprezentat, pare exagerat. Răstimp, bisericile din lemn sau alte opera de inestimabilă valoare, zac în neuitare și nu mai vociferează nimeni prin ședințe pentru salvarea lor. Haideți cu propuneri serioase, tovarăși, cu proiecte de viitor și lăsați nostalgiile PCR-iste pe când chiar vom fi dezvoltați cu totul și nu vom mai avea altceva de făcut. Sau poate vă e dor de stat două zile la coadă la butelii, de o cartelă pentru pâine sau de două ore program la televizor. Sau poate vă rezolvă primarul un schimb de experiență în Coreea de Nord. Sau mai bine nu, căci dupa aceea veți dori omagierea conducătorului vostru iubit sau defilare cu stegulețe de ziua alianței.

* A se considera pamflet.

Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!

Zvonăraşul de serviciu