# Nu trebuie să ne mire că tot sărim din galben în roșu, în ceea ce privește pandemia, anul doi. Dacă mergi prin instituții, dolce vita! Și dacă e dulce viața pe la bugetărime, de ce să fie umbrită de masca asta care ne-a mâncat toți nervii, nu? Jos cu ea! E greu, știm cu toții, va veni căldura și va fi din nou și mai greu. Cei care stau prin birouri, prin locurile în care ajung cetățenii, trebuie să înțeleagă că nepurtarea măștii sau purtarea ei sub nas, reprezintă nu doar o mostră de lipsă de responsabilitate, ci chiar o posibilă condamnare a cuiva – chiar a nepurtătorului de mască – la boală! Oare amenzile astea date zilnic, de zeci de mii de lei, nu ajung și prin aceste instituții? Sau sunt doar pentru prostime, cu dedicație, pentru ăia pescuiți pe stradă în aer liber, acolo unde covidul e mai “rarefiat” oricum?!
# Zălăuanii, ca și sălăjenii în general, au trăit mereu în bună înțelegere cu populațiile de etnii diverse, inclusiv cu cea mai hulită dintre ele. Doar că uneori și înțelegerea asta cea bună, are o limită. Deunăzi (dar nu doar într-o singură zi) un grup de fete cucuiete, toate cu fuste lungi, înflorate, s-a urcat în busul cel electric tumna în centru, dar fără mască pe figuri. Una dintre tinere, ceva mai responsabilă, și-a trecut colțul baticului peste gură, semn că totuși la ea încolțise undeva, ideea de protecție. Călătorii n-au avut nimic împotriva sau dacă or fi avut, au tăcut. Poate că șoferii ar putea să mai arunce câte un ochi în oglindă astfel încât să-i îndemne la o călătorie pe jos pe cei care nu înțeleg în ruptul capului că în autobuze, masca este obligatorie.
* A se considera pamflet.
Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!
Zvonăraşul de serviciu
