# Revenim cu imploratul autorităților din municipiu, în vederea luării urgente de măsuri în privința conservelor pe patru roți, denumite ironic “microbuze”, care ne scot și plombele, și nervii, în drumurile lor prin municipiu. Este vorba despre nenorocirile marca Iveco, model anii 90, care sunt lăsate, încă, libere să circule spre disperarea călătorilor. Dacă nu știți despre ce e vorba, înarmați-vă cu o doză bună de curaj și faceți un drum cu aceste “râsuri”. Nici când unuia dintre mașini i-a căzut, la propriu, o ușă în timpul mersului, nimeni nu a decis că e timpul ca acestea să fie casate. Altfel, e nevoie de un culturist ca să poți deschide ușa acestui model de microbuz, în stație. Pericol, oameni buni! Și nimeni nu face nimic, că deh, pentru așa ceva nu sunt bani. Pentru evazioniștii de la VMZ au fost bani, câteva milioane de euro date la mâna întinsă care cerea pomană și spunea povești. Pentru noi, plătitorii de biruri, nu sunt bănuți.
# Cu iluminatul public prin săracul Zalău, se mai face ceva? Cam pe când, ca să știe populația de prin Dumbrăvi cât mai are de așteptat în bezna urbanistică. Are și întunericul farmecul lui în anumite situații, dar când mergi pe stradă cu frica în sân și îți bagi degetele în ochi, te întrebi, firesc, de ce se mai anunță termenul de începere la plata impozitelor și taxelor locale, adică ăla în care statul întinde mâna și spune povești, iar cetățeanul se execută pe loc și scoate banul pentru – cică – bunăstarea lui.
* A se considera pamflet.
Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!
Zvonăraşul de serviciu
