# Uitată de timpuri și de mânurile harnice este biata străducă Titulescu, din Zalăul nostru. Plină mereu de gunoaie, de bolovani și pietriș, cabluri căzute pe caldarâm, buruieni cât gardul și tot ceea ce îți întărește convingerea că, pe harta celor responsabili, unele străzi pur și simplu nici nu există. Nu discutăm de zile, de luni, ci de ani în care cei care locuiesc aici n-au văzut o mătură din partea celor plătiți să curețe, măcar o dată la două săptămâni, domeniul public. Nu e singura stradă în situația asta; sunt și altele și toate îți dau sentimentul că cineva, acolo sus, chiar nu este interesat de ele. Doar străzile principale, și acelea pe alese, care trebuie pozate, mai văd câte o mișcare timidă.
# N-apucă bine omul de rând să intre într-unul din magazinele de rufe și păpuci, dintre cele câte au mai rămas pe bulivar, că iute vânzătorul, înainte de a da bună ziua, întreabă: ce doriți? Șirul întrebărilor continuă cu: ce căutați, ce v-ar interesa, cu ce vă pot ajuta. Nici n-apuci bine să te uiți la vreun tricou că e țup-țup se prezintă sub formă de scai în spinarea clientului. Or fi bune insistențele și ospitalitatea, doar ca folosite în exces, enervează și aduc o stare neplăcută celor care intră în magazin.
