Zvonoteca

# O persoană căreia i s-a dat de urmă (în caz că e curioasă) nu încape de existența nevinovată a unor pisicuțe care cresc pe lângă blocurile din vecinătatea magazinului Codiflor din Brădet. Locatarii cu suflet care mai pun câte un pumn de mâncare în fața acestor ființe au constatat (și nu de ieri) morți suspecte în rândul micilor feline. Deși știu de unde vine mâna ucigașă, oamenii au decis să ia cutia cu mâncare pusă de o altă persoană dintr-un bloc vecin și să ceară la DSVSA o analiză, contra cost, pentru a se convinge dacă mâncarea este sau nu otrăvită. Doar nu vă așteptați ca instituția să le rezolve oamenilor, pe banii lor, această necunoscută. Hai, valea, pe drumuri, că doar știți povestea cărărilor instituțilonale de la noi. „Mergeți sănătoși către DSP, i-au îndrumat, rânjind, reprezentanții DSVSA. La DSP – ciupriză! “ – Aaa, ia stați așa: păi carevasăzica analiză mâncare pentru pisici… păi nu la noi, ia faceți cale întoarsă către DSVSA”. Logica trimiterii pe cale întoarsă, dacă e să fie vreuna, e că DSP nu se ocupă de pisici… Lăsând la o parte faptul că analiza solicitată nu avea în vedere stabilirea vreunui ADN ci pur și simplu dacă mâncarea conține sau ba substanțe toxice, oamenii mai și plăteau această analiză. Având în vedere cauza, poate că analiza solicitată ar fi trebuit să fie chiar gratuită, dar trecem și peste acest aspect. Ne întrebăm, retoric firește, până când vom fi plimbați pe aleile bătăii de joc, de la Anna la Caiafa, doar pentru că vrem să aflăm un adevăr într-o problemă de care depinde viața unor ființe nevinovate? Chiar și lăsând cauza deoparte, e vorba despre principiul în sine, plimbatul ăsta care te scoate din minți și îți arată că ești nul în fața statului. Oare atât de mult este de lucru în aceste instituții, încât să plimbăm oamenii până pricep că obiceiurile toxic-instituționale din țara în care au ghinionul să trăiască, nu se vor schimba în veci?

# Zvonărașul atrage atenția ctitorilor de trotuare și piste de biciclete din Zalău, să bage de seamă că pe Crasnei, stâlpii răsar în calea bicicliștilor fix pe mijlocul pistei. Cu alte cuvinte, dacă nu prea cunoști drumul, orașul, strada, și circuli cu bicicleta noaptea, ai toate șansele să intri în plin într-un stâlp. Nu trebuie uitat faptul că dacă, ferească Dumnezeu, se întâmplă vreo nenorocire cu vreun biciclist din această cauză, municipiul răspunde cu capul! Aviz și celor care fac lucrăturile de același fel de pe Gheorghe Doja, tot cu referire la stâlpii ce urmează a fi înlocuiți: ar fi bine ca operațiunea să se desfășoare înainte, și nu după sfânta asfaltare. Asta ca să nu mai spargem din nou, pe modelul Cloșca – Crinului, după ce punem asfaltul nou.s