Zvonoteca

# Bune, însiropate și aromate prăjiturile din vitrina singurei cofetării mai de Doamne-ajută din Zalău. Situată în buricul municipiului, cofetăria în cauză îți oferă posibilitatea să mănânci o prăjitură ori o felie de tort la masă, exact ca în vremurile în care cofetăriile din Zalău se întreceau în bunătăți și servicii de calitate, la începutul anilor 80. Ceea ce nu prea pare OK este faptul că, la cumpărarea produselor la pachet, ți se aplică sub formă de pedeapsă o taxă suplimentară de 1,6 lei pentru cartonul – ambalaj. Sigur, și societatea trebuie să-și scoată pârleala, că doar nici ambalajele nu pică din plafon, dar 1,6 lei?! Ambalajul acela costă 20 de bani, hai, 50 de bani, poate, luat en-gros de la producător. Păi tu, în loc să nu pui nicio taxă pe așa ceva – caz unicat, probabil – ori să pui un 20, 30 de bani atât cât să nu ieși în pierdere, pui 1,6 lei ca să faci profit și din cartoane? Nașpa! Mai există și alte variante; puneți prăjiturile pe o chesă (tăviță) din carton, ca pe timpuri, înveliți-le în hârtie și voilà! Metoda aleasă, de a percepe acești bani deloc puțini pentru faptul că ți se pun la pachet prăjiturile, este cea mai proastă dintre toate. Pentru că nici la pizzerie, nici la alte unități, dacă achiziționezi un produs și îl vrei la pachet, nu ți se percepe o asemenea sumă pentru o bucată de carton ori hârtie. În cel mai rău caz “ascundeți” acest tarif în prețul prăjiturilor, nu înainte de a-l face mai mic, pentru că, repetăm, un ambalaj de prăjituri nu poate să coste niciodată atât de mult. Nota 10 pentru produse, nota 4 pentru acest (mare) neajuns.

# Jeaba sună bietu’ om la societatea comercială care tocmai își operaționalizează serviciu de coșerit, să-și facă o programere pentru curățatul hornului, că nu răspunde nime’. Jeaba inștiști cu două, trei telefoane! Ziua trece, leafa merge noi cu drag muncim. Cel mai prompt din societatea cu pricina e portarul, dar domnul de la serviciu ecarisaj. Jos clopu’ pentru ei!