# Dacă la pomul lăudat nu se vine cu sacul, sigur la cortul nelăudat se vine cu pixul. Ăla cu care semnezi cum că-l vrei pe actualu’ pentru un nou mandat de juma’ de decadă. Facem aceste precizări pentru că la unul dintre corturile pre-electorale de pe platou, lumea nu se prea înghesuie. Da’ deloc! Nici cei care îl păzescnu prea stau pe acolo, pentru că la orele amiezii e gol și bate vântul. Ce-o fi? Canicula, bat-o vina? Lipsă de organizare (că sună mai optimist) ? Ori lipsă de apetit din partea populației care, sincer fie zvonărașul, e lovită de această stranie afecțiune mai ales în apropierea campaniilor electorale de orice fel. Cine știe…
# Ziua și tâlhăria, săptămâna și ultrajul, iar sarabanda infracțională poate continua pentru că, vedem bine, tăte-s din Zalău. Oamenii se întreabă: fraților, la noi nu era așa în anii trecuți. Auzeai de-o tâlhărie din an în Paște, cât despre jafuri armate ziua în amiaza mare nu s-a mai auzit de pe la 1800. Mergi pe stradă – poc! Te trezești cu un pumn în cap, în moacă sau un obiect strălucitor-înțepător între coaste. Stai la terasă? Vine roama și-ți pune mâna pe suc, se ține ca râia de tine și te agasează până pricepi că e zi de salariu și trebuie să cotizezi. Rămâi fără telefon cât ai zice unuunudoi, rămâi fără portofel, dar rămâi în schimb cu ceva zile de spitalizare, paguba aferentă și lunga așteptare de după. De ce toate acestea? Poate cineva are un răspuns. Polițiile noastre sunt tot acolo, clădirile adică. Avem și mașini, avem și câteva patrule, avem aceleași birouri și servicii, avem și salarii bune și tichete de vacanțe. Și totuși, unde e bubița?
