# Peste vară, așa cum deja ne-am obișnuit, Zalăul, de fapt întreg Sălajul, e ca paralizat. Nu că ar avea prea multă viață în rest. Dar în lunile astea, zici că nici musca nu mai vrea să zboare prin instituțiile statului. Dacă nu-s plecați fizic în concediu, sigur angajații din instituții sunt cu gândul la ce-o să fie sau la cea-a fost deja. Așa că, oricum, ne-am învârti, starea de apatie musai să țină până undeva aproape de Crăciun, când o luăm de la capăt cu nostalgia Sărbătorilor de Iarnă. Și-apoi vin Paștele și alte… sărbători. Și să mai zici că-i greu în țara asta!
# Nu prea credem noi că un domn aflat într-o funcţie de conducere ştie de toate. E mare lucru, chiar de apreciat, să arăţi electoratului că ţie-ţi pasă. Zilele trecute am văzut, virtual, într-un reportaj foto, pe pagina de socializare a unei instituţii unde ”nimeni nu e mai presus de lege”, o ”vizită pe şantier”. Categoric ne-a reamintit de vremurile postdecembriste, când astfel de vizite erau la ordinea zilei. Cum le ştiu unii pe toate: cât de gros tre’ să fie zidul de sprijin, câtă cantitate de ciment e necesară pentru nivelare, câtă cantitate de apă trebuie adăugată la mortar etc. O vizită la o fermă de vaci sau de porci era mai credibilă pentru că atunci când eşti în domeniu, eşti în domeniu. Încă ceva! În vizită pe şantier nu te încalţi cu pantofi, mai ales când ai cizmele pregătite de trei ani.
