# Curățenie, organizare, agitație, exces de zel din partea unor șefi de instituții, șefuleți, directori, oameni în uniformă. Trafic fluidizat, fără blocaje, fără claxoane, fără nervi. Parcări neregulamentare sancționate pe loc, trotuare libere. Zalău, cumva? Da, Zalău, în preajma vizitei unui înalt demnitar, vineri la orele dimineții. Așadar, se poate. Avem și oameni care fac curățenie așa cum trebuie, avem și agenți sau polițiști locali care dau amenzi pentru cei care parchează ca vitele, avem și zvâc și vână și tupeu, astfel încât să le arătăm noi zălăuanilor cine-i șeful și că totuși trăim într-o capitală de județ. Lucruri firești, normale, lucruri care ne demonstreză că trebuie doar să se vrea. În rest, atunci când nu ne vizitează vreun deminitar, autoritățile revin la vechile obiceiuri de hibernare iar noi, cei care plătim pentru toate aceste lucruri, ne luptăm în continuarea unei vieți gri și urâțite de ei, aici, într-un Zalău în care prea multe sunt cu fundul în sus și prea mulți sunt cu nasul pe sus, dar nimănui din tagma responsabililor, nu-i pasă.
# Onoratul minister al finanțelor noastre cele de toate păcatele și chinurile, a ouat un sistem de transmitere a declarației unice de venit care are toate șansele să te facă să te urci pe cea mai imposibilă clădire din municipiu și să urli la megafon că vrei să emigrezi mâine în Noua Zeelandă. Așa ceva este aproape imposibil chiar și doar de explicat, darămite de executat. Imaginați-vă o persoană de 70 de ani, nu foarte familiarizată cu internetul să treacă prin cei 197 de pași și să facă drumuri la finanțe, după ce se înrolează online, acceptând ideea că știe să-și creeze un cont online pe site. I se pun o mie de întrebări, i dî în final un cod cu care trebuie să meargă fuguța pe holurile aducătoare de atacuri de panică și crize de claustrofobie ale clădirii finanțelor, iar acolo i se validează contul online. Ajunge acasă, intră pe net din nou și după vreo două ore află locul în care ar putea exista formularul de depunere electronică a declarației unice. Acum începe, de fapt, exterminarea în masă a pensionarilor. Dacă omul deschide formularul și nu a făcut, totuși, infarct la vederea lui, începe corvoada… După aceea, omul se poate duce să-și achite ce are de achitat. Așa ceva, credeți-ne, nici în cele mai negre și proaste vise nu s-a pomenit. Te întrebi dacă cei care pun la care aceste metode și programe și le aruncă în spinarea unor oameni care nici n-au deschis un laptop în viața lor, sunt ei înșiși sănătoși la bilă… Ferească Dumnezeu!
