# Postul de pază al celor de la “locală”, din fața unei celebre unități de învățământ din centrul Zalăului, ori nu-și prea are rostul, ori nu e justificat așa cum trebuie prin activitatea celor plătiți de noi. Doi oameni în uniformă stau în fiecare dimineață pe trotuarul de peste drum de intrarea în unitate, însă problema e că stau de vorbă și nu prea dau semne că ar supraveghea intrarea /ieșirea elevilor din incintă. Nici nu e foarte clar care e scopul lor acolo însă, dacă tot sunt răspândiți în teren, acești oameni de ordine ar face mult mai bine dacă s-ar deplasa pe toată suprafața centrală a municipiului și ar mai aplica, din când în când, și câte o amendă. Astfel încât, de exemplu, trotuarele ori măcar trecerile de pietoni să nu mai fie blocate de jeep-uri (vezi locul de veci din apropierea pieței, lângă Împărăția Învățământului, ocupat samavolnic zi de zi de baștani și baștance, fix în buza trecerii de pietoni și cu blocarea totală a trotuaruli de pe Simion Oros!). Dacă tot ieșim în teren, măcar s-o facem cu folos, nu? Numa’ zicem.
# A fost și “gala” așa-zis culturii sălăjene, un soi de “Cina cea de taină”, cu ușile închise și ferecate, pentru că foarte puțini au știut de această manifestare ținută în cel mai mare secret. Acum, știți cum e: bani de cartoane și vaze de flori sunt; dă, Doamne, cât mai multe nominalizări, că de premii se ocupă forul culturii din județ. Și bănuți de ospețe se găsesc, astfel încât o duzină de invitați să poată petrece o seară frumoasă cât se poate de culturală. Problema e că bisericile-monument, zac, pe mai departe, cu turlele prăbușite, învenite în saci menajeri, o grămadă de edificii sunt încă în paragină, această instituție radicand din umeri de fiecare dată când este rugată să sprijine sau să solicite la București un cât de mic sprijin financiar. Dar, în schimb, premii peste premii și elogii, omagii, laudațio fără număr, pentru activități de care nu a auzit nimeni, în timp ce cultura sălăjeană are suferințe din ce în ce mai uitate de cei puși să le vindece…
