# Tare multă lume s-a adunat la Marşul pentru viaţă, să tot fi fost vreo 50 de persoane adunate de pe tot cuprinsul Sălajului, și nu numai. Aceleaşi chipuri rotofeie, aceleași burți, aceleaşi discursuri, acelaşi limbaj de lemn, cu substrat electoral, că deh, vin alejerile! În schimb, îţi creştea inima-n pept când auzeai acompaniamentu’: ”Treceţi batalioane române Carpaţii” – ce legătură avea cântecul nostru de răzbel cu întreruperile de sarcină, Dumnezeu știe. Apropos, numa-n comunism n-aveau voie bietele femei să facă o întrerupere de sarcină, dar la cum merg treburile, pare-se că ne-ntoarcem înapoi nu cu 30, ci cu 100 de ani. Domnilor organizatori, mai puneţi şi de un mars împotriva contracepţiei! Şi contracepţia e un păcat. Dar să furi, să minţi electoratul, să nu-ţi respecţi cuvântul, să ai ţiitoare, să te doară la patină de toate? La toate astea când veţi spune stop? Că de băgat în viețile altora suntem, unii dintre noi, specialiști, dar când e să vedem adevăratele dezastre din societatea asta ajunsă la marginea prăpastiei și să și facem ceva cât se mai poate face ceva, stăm în case și ne uităm la tenelovele pe tinitas.
# Vești bune! Suntem pe cale să obținem râvnitul trofeu „Fântâna Durerii” pentru cea mai urâtă fântână arteziană existentă (la vedere) într-un municipiu din țară. Da, e chiar ea, fântâna prăpădită cu clonele de îngerași, aia în jurul căreia fac horă fetele cu fuste înflorate și smardoii de pe cuprinsul Zalăului. Pricăjita, ciobită, te învăluie cu un miros urinal de-ți taie respirația, vai de capul ei. Nefuncțională, evident, că doar de-aia e fântână de Zalău, să bănuiești doar cam cum ar arăta dacă ar avea și apă… O zonă centrală, în buricul orașului, una dintre cele mai urâte zone din municipiu, zace pe mai departe într-o delăsare cruntă.
