Zvonotecă

# De tot râsul sunt serviciile poștale prestate de “no name-uri”, adică tot soiul de firme de care nu au auzit nici dracu’ și nici ta-su’, un soi de porumbei călători care, probabil, în zbor, suferă vreun șoc termic sau o dezinterie, astfel încât nu mai ajung cu plicurile sălăjenilor la destinație sau dacă ajung, durează cam o lună. Facturile cele de toate lunile, care ne mănâncă zilele ajung la săptămâni distanță, după ziua în care au fost emise. Prin urmare, facturile emise de Împărăția gazelor naturale, care insistă să lucreze în continuare folosind aceste servicii poștale pur și simplu abjecte, au ajuns la zălăuani în cutiile poștale în 4 februarie, fiind trimise probabil din Burkina Faso, în 17 ianuarie. Vai de capul nostru, vai de țara asta rebegită și prăpădită, condusă până în cele mai mici unghere de leneși, indolenți și hoți. Culmea, mai și plătim pentru aceste facturi.

# Una bucată secretar primărie dintr-o comună sălăjeană de renume mondial, s-a ofuscat pe noi atât de rău încât mai să facă o cădere de calciu în direct, la telefon. Neștiind, literalmente, să trimită un mail, s-a pus pe trăznit și fulgerat că… “ –DE CE nu e mailul în căsuța voastră?! Explicați detaliat!”, neînțelegând că responsabil pentru faptul că un mail nu a ajuns la destinație este, de obicei, providerul de internet al celui care trimite, aparatura din dotare sau fix cel care trimite, pentru că apasă pe mouse cu arătătorul de la mâna stângă. Asta de vreme ce în tabăra destinatarului, toate merg în parametri normali iar mailurile sosesc de pe întreg cuprinsul țării, fără probleme. N-ar fi niciun bai, doar că, în calitate de angajat cu funcție mare într-un UAT, ar fi bine să-ți păstrezi calmul indiferent de situație, mai ales atunci când vina îți aparține, să nu faci crize de isterie la telefon și să fii cuviincios. Partea cu înțelesul unei situații clare e opțională; dacă nu poți, asta e…