# 3+3=6. Dacă nu credeți, și îl credeți în continuare pe fostul sinistru al învățământului, știți voi care, mergeți în Brădetul Zalăului și vă convingeți. Șase ghirlande luminoase sunt puse acolo, cum urci către Meseș, pentru locuitorii acestui cartier. Trei din jos, trei mai în sus. Atât. Nu știm de ce avem parte de cele mai slab iluminate Sărbători din ultimii 30 de ani, lucru ce poate fi ușor observat și în centru, așa cum nu știm nici unde sunt ornamentele acelea fabuloase, fie ele și din carton ieftin, promise de multinaționalele noastre generoase… Prin urmare, deși e timid luminat festiv, Zalăul rămâne, privit din satelit, un punct întuinecat pe harta Transilvaniei, în această perioadă a Sărbătorilor. Vor trece și astea și poate cine știe, anul viitor vor fi 3+3= 15, iar dacă va fi așa, promitem că vom cere scuzoaiele de rigoare domnului fost ministru, dar și autorităților din grădina Meseșului pentru dojană.
# Mai în glumă, dar mai mult în serios, l-am ruga pe domnul ăla cu bârna în ochi să revină la conducerea spitalului de pe deal, că am glumit cu… treaba aia. Pe bune. Nu de alta, dar de când s-a gândit el c-ar fi bine să se pensioneze și să treacă, în același timp, pe statul de plată de la „județ” (să mai pape și de acolo niște bani publici), noua conducere trântită la spital “…era pe când nu s-a zărit, azi o vedem, și nu e”, vorba poetului nepereche. Altfel spus, ori n-o mai vedem noi, ori e atât de mică încât nu se mai vede de după acul de la seringă. E trist să vezi cum unii n-au înțeles încă, după ce-au trăit practic zeci de ani printre homo sapienși, că comunicarea (cacofonie intenționată) stă la baza oricărei relații. Până și zeii au înțeles că, pentru a fi idolatrizați de prostime, trebuie să trimită plebei niște semne. Ceea ce niște directori vremelnici se încăpățânează să priceapă…
