# Un miros misterios bântuie de câteva săptămâni regiunea ombilicală a municipiului, mai precis zona trecerii de pietoni paralelă cu bulevardul, înainte de a ajunge la Perla. Mirosul, misterios ca sursă și nu ca aromă, strâmbă toate nasurile care ajung prin zonă, indiferent de mărime sau formă. Pentru cei care nu știu despre ce e vorba, dar vor să evite impactul olfactiv, anunțăm că este vorba despre un miros de canalizare, extrem de potent, cu un siaj și o longevitate pe care ar fi invidioase și cele mai scumpe parfumuri. Așadar, ca s-o spunem mai pe românește, miroase a veceu în această zonă încât îți vine să leșini. Dacă mai ai și o plăcintă în mână și intenționezi să te înfrupți din ea, atunci îți poți lua adio de la proverbiala poftă bună.
# La un eveniment de zilele trecute, ce a adunat în buricul târgului sute de copii şi bicicletele lor, unii dintre cei care îi înscriau pe pruncii pentru curse s-au gândit că dacă tot e cerere mare pentru căşti ar putea să le împartă pe criterii de… ochi frumoşi. Şi uite-aşa pentru unii căştile se gătaseră, în timp ce piloşii le primeau pe sub mână. Degeaba se chinuie francezul să facă o treabă bună, dacă tot românul e ala de la manivelă.
sunt patit cu castile de la bicicleta, am incsris 3 copii de 10, 8 si 5 ani. Cei mari aveau castile lor, dar la fetita de 5 ani nu aveam casca si doar ea isi si dorea una „albastra cum au toti copii „. In fata mea au primit alti casti, alti le-au schimabt marimile, in spatele domnului de la inscrieri mai erau cel putin 10-20 de casti, dar cand am CERUT si eu una pentru fetita ceea mica mi-a spus „Nu mai sunt! Acelea sunt rezervate. ”
Am vrut sa-i zic de dulce, dar erau acolo copii prea multi.
A fost naspa de tot sa vezi ca copilul tau nu primeste si alti primeau . Dar am rezolvat problema, am luat cu „imprumut” de la o cunostinta, pana ce fetita s-a linistit ca si ea avea casca albastra !