# Timpul trece, leafa merge, dar… nicio mișcare la Clădirea Albastră (care e toată “roșie” de rușine, fie vorba între noi). Se anunțau cu surle și trâmbițe, când înmuguriseră copacii, mari lucrări mari de reabilitare, nemaivăzute și nemaipomenite, însă realitatea este, așa cum îi stă bine Zalăului, una foarte tristă. La acest obiectiv nu există nici picior de muncitor aproape niciodată. Desigur, nu trebuie să intrăm în panică. Administrația locală, generoasă cum o știm, a dat termen de finalizare… doi ani! Da, doi ani pentru o reabilitare, așa ceva nu s-a mai pomenit nici la Casa Poporului. Ar fi fost o excepție și ne-am fi ieșit din ritmul care ne-a consacrat, știut fiind faptul că pe cele câteva șantiere deschise în Zalău, rezultatele la termen se ascund de noi ca dracu’ de tămâie.
# Cum a dat căldura, cum băncile, parcurile, trotuarele și alte spații din centrul Zalăului s-au umplut de trupele de desant ale pirandelor cu copii în brațe, în spate, în desagă sau în pântec. N-ar fi nicio problemă, că zălăuanului nu-i stă bine cu rasismul și până la urmă și ei au dreptul să populeze străzile municipiului oricât și oricând doresc. Baiul e că grupurile de cerșetorie organizată au invadat pur și simplu centrul orașului iar agresivitatea, insistența și tupeul acestor femei au ajuns la cote prea înalte pentru neputința autorităților care, așa cum știm, nu reușesc niciodată să ne scape de acest tip de activitate.
