Zvonotecă

# “…Să muncească ei pe cinșpe’ milioane!” bodogăneau doi tineri, înalți ca brazii și rumeni în obraji, la ieșirea din celebra clădire a Armatei acolo unde vineri a avut loc Bursa locurilor de muncă pe care nu le vrea nimeni. Sub deviza „Hai la muncă să muncim, dă Doamne să nu găsim”, cu siguranță, la ce chef de muncă aveau, putea AJOFM-ul să le aducă și bucătar personal și maseuză la locul de muncă, că tot nu ar fi ales niciuna dintre cele aproape 500 de oferte ale angajatorilor sălăjeni. Pe de altă parte, cunoaștem cu toții mersul economiei sălăjene, direcția groapa cu furnici, dar și generozitatea fără margini a partonilor care încă mai supraviețuiesc pe tărâmuri sălăjene și care vor să le muncești câte 12 ore pe zi pentru un salariu pe care ei îl consideră generos! Asta e, ne vedem la anu’!

# Pentru că, probabil, lumea credea că ar exista o înțelegere tacită între ziare, să nu ne dăm reciproc “în gât”, am fost întrebați de ce am publicat recent o știre cu un anumit angajat la un ziar concurent, individ condamnat de instanță după ce, îmbibat în alcool, a avut un accident rutier, deci se afla în acel moment la volanul autoturismului. Da, am făcut-o pentru că tocmai el, pseudo jurnalistul, transformat peste noapte în lup moralist, îi critică ori de câte ori prinde ocazia pe toți nenorociții care beau și conduc. Am mai făcut-o pentru că el, angajatul de la ziar (ne cerem scuze, însă nu-l putem numi jurnalist, în condițiile în care, din mai toate punctele de vedere, reprezintă un atentat la ce mai are presa locală bun în ea), ar fi trebuit să fie un exemplu pentru cititori. De ce un jandarm, un polițist, un șofer al primarului șamd poate deveni un subiect de presă, iar un angajat la un ziar nu? Numa întreb. Iar ce am scris mai sus nu-i deloc o justificare, ci mai degrabă o atenționare. Cei care fac ca el, ca el să pățească!