# Plângea de zor, zilele trecute, rezemând gardul unei instituții centrale, o doamnă bine care deține o funcție deloc neglijabilă în prețiosul for cu rol formativ, din județ. “Cu ce sunt vinovată și de ce trebuie să suport mizeriile astea? Sunt urmărită și tot timpul mă pândește ca să mă umilească și să apar că am greșit grav, în fața colegilor. Și în fața subalternilor mă jignește”. Atât a auzit zvonărașul, de la femeia cea elegantă care se retrăsese în marginea din spatele curții instituției, printre buruieni, în timp ce vorbea și sughița la telefon. Pentru că, sesizând o prezență în imediata ei apropiere, femeia a dat-o pe loc, conversațional, în maghiară. Oare ce-o fi pe acolo și ce nenorociri trebuie să fi suportat doamna în cauză, încât plângea la telefon de i se scuturau zulufii? Curat murdar…
# Scumpă la vedere pe la evenimentele publice, şefa unei instituţii şi-a luat, ieri, inima în dinţi şi a prezentat „lumii” cum stă treaba în domeniul pe care îl păstoreşte. De la emoţii sau poate de la oboseală, că de neştiinţă sigur nu poate fi vorba, distinsa doamnă a făcut nişte asocieri halucinante de cuvinte, explicând asistenţei despre „cel mai superior” şi „totalitatea de 100 la sută”. Hmmm…
a doua e Luci Pop