Zvonoteca

# Nu s-a reușit, cu toate eforturile orgaznizatorilor, ca de Zilele Zălaului să fim feriți de comerțul de doi bani, dar și de comercianți puși pe căpătuială prin prețurile cu care își vindeau marfa. Ca să dai 30 de lei pe o bucățică de ciocolată de casă – adică un amalgam de zahăr, lapte praf și margarină, sau 50 de lei pe o curelușă hidoasă, prost confecționată – evident din mușama – înseamnă că ori te dau banii afară din casă, ori chiar nu vezi că vânzătorul își bate joc de tine. Edilii nu ne-au scutit nici de tarabele cu purceluși – curcubeu, cățeluși roz, pampoane țigănești, Roata „norocului”, ori standurile de mușamale (a se citi pielărie – curele, pantofi, sandale) la niște prețuri de stătea mâța în coadă, garantat! Poate că anul viitor, comercianții care au fost goniți de la ușa Primăriei, pe motiv că nu sunt localnici, vor avea o șansă în fața celor din partea locului care vând, fără nici un fel de exagerare, niște căcaturi de care nu are nimeni nevoie pe această lume! Inutile, urâte, scumpe și, mai ales, ocupante degeaba a unor standuri din care am putea cumpăra lucruri care ne pot fi cu adevărat de folos.

# De câteva luni bune, zona în care se fac înmatriculările s-a transformat în cimitir “temporar” auto. Tupeul unora este atât de mare, încât, aceștia pur și simplu își “uită” mașinile cu săptămânile în parcările, mai mult neamenajate decât cele cu plată, din preajma Prefecturii. Și asta pentru că, evident, le-a expirat numerele “de dincolo”. Or, la ce îmbulzeală pe metru pătrat e deja în orașul ăsta, doar asta ne mai lipsea. Dacă polițiștilor comunitari li s-a terminat chitanțierul cu amenzi, atunci cred că nu ar fi lipsit de interes să apară vreo firmă de ridicări auto, care cu siguranță ar aduce venituri substanțiale la bugetul Primăriei. Pentru că, se știe, altfel decât ars la buzunare, românul nu se învață minte niciodată.