# Chin uriaş pentru părinţii care îşi aduc copiii cu dizabilităţi la Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Sălaj, situat în clădirea de pe strada Unirii din centrul Zalăului. Nu există nici urmă de rampă ori dispozitive care să-i ajute la urcare pe cei care vin la această instituţie situată la etajul doi al clădirii. Oamenii ştiu că aceste instituţii trebuie să se încadreze, din acest punct de vedere deosebit de important, în anumite rigori legislative, însă la noi… ca la noi şi ca nicăieri în altă parte. Prin urmare, chinul continuă şi pentru părinţi şi pentru aceşti copii aflaţi oricum într-o suferinţă pe care autorităţile nici nu o înţeleg, nici nu vor să o facă mai puţin chinuitoare. Urât!
# Preoţii din Zalău nu vor să priceapă în ruptul capului faptul că nu toată lumea este dispusă să asculte slujbele la boxe de mii de waţi, şi-n zi de sărbătoare şi în zi de nesărbătoare. Urlă boxele pe tot cuprinsul municipiului astfel încât, vrei-nu vrei, indiferent că eşti Brădet, Dumbrava sau în centru, trebuie să asculţi rugăciunile şi slujbele la boxele care răsună în tot oraşul. Nu ştim ce este atât de greu de înţeles în faptul că oamenii chiar nu se pot odihni, unii vin din turele de noapte, alţii vor să se relaxeze, mulţi telefonându-ne la redacţie, disperaţi, spunând că tânguiala de la boxe le induce de fiecare dată o stare deloc plăcută în momente în care poate doresc să facă alte activităţ, să doarmă sau să se relaxeze. Nimeni nu face nimic în acest sens iar cei puşi să facă, totuşi, puţină ordine şi sub acest aspect, se fac că plouă de fiecare dată. Sau poate nu ne aud din cauza boxelor, cine ştie…
