# Înţelegem cu toţii că e campanie electorală, dar nu înţelegem caracterul celor care se bagă în sufletul omului, aşa, pur şi simplu, cu forţa. Ajungi şi tu într-o zi bine dispus de la serviciu şi când dai să intri în scara blocului, pe jos e tot câte un afiş şi o brosură electorală. Dai să urci scările, tot brosuri şi afişe, vrei să deschizi uşa apartamentului, broşura şi afişul puse între tocul de la uşă şi clanţă. Şi uite cum se întâmplă să-ţi strice ziua nişte lipitori de afișe, mai pe româneşte, nişte pupincurişti care sunt dispuşi să facă orice pentru a ajunge pe un scaun călduţ şi moale ori pentru a-şi păstra fotoliul câştigat prin astfel de metode, devenite „tradiţionale” în România. Nu contează că îţi place sau nu politica, nu contează că îţi place sau nu partidul respectiv ori poate nici unul, dă-i cu broşura, că tre să-şi facă ei măsura. Un fel de: „vrei, nu vrei, bea Grigore aghiasmă”.
# Şi, dacă tot suntem la capitolul alegeri, trebuie să spunem că tot mai multă lume îndeamnă oamenii să meargă la vot duminică, pentru că, „altfel rişti să voteze altcineva în locul tău”. Oare, ce o fi cu afirmaţiile astea? Ceva, ceva ştiu ei, nu vorbesc numai aşa, de dragul de a vorbi. Adică cum? E ca la sport? Nu contează ce evoluţie ai, important e rezultatul final.
Mersul la vot e ca si cum iti alegi calaul care urmeaza sa te execute.