Zvonoteca

# Nu se putea fără un pic de scandal, de Zilele Zălaului. În urma împărţelii spaţiilor comerciale, oricum mici şi ingrate, de către autorităţi, a rezultat o distribuire a tarabelor în totală neconformitate cu doleanţele vânzătorilor de diferite bunuri şi produse. Astfel încât, nici nu începuse bine marea sărbătoare din parcare, că scandalul şi râca între tarabagii era deja în floare, buchet sub balcoanele Primăriei. Chinezăriile, kitsch-urile şi obiectele inutile, omniprezente la astfel de sărbători, au primit un loc de frunte în imediata apropiere a scenei, în timp ce produsele naturiste şi cele tradiţionale au mai prins un loc, departe, către muzeu, acolo unde nici dracu nu călca, ce să mai vorbim de vad comercial. Delegaţiile comercianţilor de produse tradiţionale au reuşit însă, în cele din urmă, să obţină locuri ceva mai generoase, autorităţile luând decizia de a înghesui tarabele kitschoase astfel încât şi mierea, şi cârnăciorul şi cătina, să prindă un loc şi o şansă la vânzare.

# Deşi această ediţie a Zilelor Zalăului au avut parte de cea mai bună organizare din ultimul deceniu, în ciuda predicţiilor sumbre, a spaţiului insuficient şi a posibilităţilor de desfăşurare a evenimentelor, sărbătoarea nu a fost lipsită de neajunsuri. Sonorizarea spectacolelor desfăşurate pe scena amplasată în parcarea Primăriei a obţinut detaşat titlul de cea mai proastă sonoroizare a tuturor timpurilor. Astfel încât, deşi Baniciu urla cât îl ţineau plămânii, acolo sus, pe scenă, cei aflaţi către marginea mulţimii nu reuşeau să audă nici dacă îşi făceau mâna-pâlnie, pe ureche. Calitatea sunetului a lăsat de dorit nu numai în momentele “vorbite”, ci şi acolo unde, de altfel, ar fi trebuit să ne dea pe spate – la momentele muzicale. Nota patru (cu indulgență), societăţii care a asigurat această sonorizare oribilă, sperăm ca anul viitor să nu mai auzim… sunete şi piese îndrăgite, cu ajutorul ei.