ZVONOTECĂ

# Flutură în vânt, în fruntea clădirii Transilvania, ca un cucui vânăt, un fel de steguleţ murdar şi soios care stârneşte uimiri şi semne de întrebare din partea trecătorilor. Nici cercetările  întreprinse de specialiştii în heraldică şi vexilologie  nu au găsit răspuns la întrebarea “Ce dracu’ reprezintă?”. Nu se ştie nici dacă nuanţa pânzei este cea originală – (un gri- “şobolan surprins de furtună”) sau dacă micul drapel este, pur şi simplu, jegos. Până la urmă, lumea s-a lămurit singură: este vorba de un steag cu celebra siglă a turismului – „Frunza” (care a costat modica sumă de 1 milion de euro atunci când a fost fătată de minţile geniale de la Bucureşti), iar steguleţul vrea să anunţe puhoaiele de turişti care coboară zilnic de pe Meseş, descoperind, siderate, Zalăul, că acolo este un ditamai centrul de informare. Unde, două fete cucuiete, îţi prezintă doar câteva din sutele de posibilităţi de distracţie pe timp de zi şi de noapte, din municipiu.

# Fiţe şi rotocoale cu pupilele, în capetele noilor consilieri judeţeni. Mă rog, parte din ei. Care nu-s chiar noi, că îs de când lumea şi Pământul acolo, plictisindu-se până şi ei de funcţii (dar ce să le faci, dacă lumea îi vrea..asta e!). Când veni vorba să-şi depună, întocmai şi la timp, declaraţiile de avere, câţiva s-au făcut că plouă. Da’ torenţial, nu glumă! Unul dintre ei ar fi spus că să–l lase naibii, ăştia de urlă să vină cu hârtia în dinţi, că el nu are ce să depună, fiind sărac din străbunic în bunic, din tată în fiu şi din amantă în nevastă! Sărcie lucie pe toate crengile arborelui genealogic! Eu zic să facem o chetă, noi, ăştia bogaţii, de i-am înscăunat pe săracii ăştia, ca să aibă ce să treacă şi ei în declaraţiile alea, că ne facem de tot râsul prin ţară, măi oameni buni!