Zvonoteca

# Discutau două fete cucuiete la o cafia, profund îngrijorate de iminenta apropiere a BAC-ului, acum când după bairamuri, baloane şi ţopăială, adevărata faţă a realităţii le-a rânjit în pragul dimineţii. Una dintre ele, vizibil speriată, o încuraja pe cealaltă, pasând întreaga nădejde dar şi responsabilitate în privinţa examenelor, către Înalt. “Doamne, ce ne facem? Eu nu ştiu ce Dumnezeu se întâmplă că nu-mi mai intră nimic în cap. De ieşit, nici atât. Dar mi-e martor Ăl de sus că mă strofoc cât pot, acum Dumnezeu cu mila, om vedea”. Cealaltă a înţeles şi ea că de Doamne-Doamne depinde, practic, totul, aşa că a ciocănit şi ea smerită, un etaj mai sus de breton: “Doamne- fereşte să ne pice <> în comisie, că ne mănâncă de vii. Cum o vrea Dumnezeu. De învăţat, io învăţ, acuma… Doamne-iartă-mă, depinde şi de cine ne are grija în săli, ce Dumnezeu să mai zic”. Mno, fetelor, cu Dumnezo înainte! Deşi trebuie să ştiţi că El ne dă mereu, cu drag, dar nu ne bagă în straiţă.

# „Ne-or mai face iştia, controale la tensiune şi la ochi, gratis, ce ştii?”, se întrebau într-o retorică amuzantă, doi bătrâni, pe cursa de Ortelec. „Te-o mai căuta popa la uăchi de-amu’…”, le-a râs altul din spatele lor, mai pesimist. “S-au dus alejerile, peste patru ani te mai duci la controale gratuite, când a mai fi campanie. Dacă mai apuci!”. Numa că omu o uitat că și-n toamnă-s alejeri. De ale jenerale, parlamentare. Așe că felcerii politici ne-or cota, musai, de tăte bolile, la tăte mătricile. Gratis ori, de bună samă, contra voturi…”.