# Deunăzi, deşi nu era niciun codoi în interior, un om a ieşit suduind dintr-o framacie situată în buricul Zalăului, spunând că pe el altu’ nu-l mai vezi la drogheria asta, că nu înţelege de ce durează zece minute să iei o aspirină, să dea banul şi să se ducă în treaba lui. De ce? Păi ia să vedem. Întrebi dacă există pe stoc un produs. Farmacista face două piruete, pune degetul în bărbie, zice “staţi aşa”, şi pleacă. Revine după un minut, poate chiar două, cu cinci–şapte cutii, toate diferite. Alegi una, deşi ţi se recomandă cealaltă. Se întoarce cutia de şase ori pe toate părţile. Se scanează cutia. Se scanează încă o dată. Degeaba se scanează pentru că, pe urmă, cu tot cu scanat, farmacista se apucă de scris la tastatură. Şi scrie şi scrie… Se scanează din nou, după ce farmacista termină de scris. Se haşurează cutia cu pixul şi se fac X-uri pe toate părţile ambalajului. Ţi se cere cardul, se scanează cardul. Se rescanează cutia. Ceva nu e în regulă, intervine colega. Trec şapte minute şi te iau toate transpiraţiile. Într-un final se finalizează operaţiunea, se caută punga de hârtie, se bagă meticulos medicamentul, bonul şi se urează o zi bună, atât cât a mai rămas din ea, că deja e noapte afară.
# Toţi măgăruşii din Sălaj au rămas crăcănaţi de uimire când au aflat, marţi, de la stăpânii lor care citeau presa sălăjeană că ei produc lapte. Deşi, ca orice mascul, ei produceau de când lumea altceva decât lapte, totuşi iată că adevărul a fost scos la suprafaţă de colegii de presă. Aflăm astfel că laptele de măgar este foarte căutat, la fel şi brânza de măgar care costă 1.000 de euro un kil. Așa că toţi asinii s-au încolonat, cu calm şi încredere, şi îşi aşteaptă rândul la muls; dar nu oriunde, ci în fermele speciale, acolo unde se găsesc măgarii cu ţâţe. Măgăriţele, consternate, îşi dau subtil câte o copită şi spun “hai, fată, să plecăm în lume, că noi nu mai avem niciun rost în viaţă”.
al doilea subiect m-a dat pe spate 🙂 excelent !