Zvonoteca

# Să te ferească Dumnezeu să te săgete vreun gând de a trimite un colet sau de a face o comandă, în afara spaţiului UE, care să necesite o deplasare la Poşta Astralis. Am mai scris despre asta şi revenim cu veşti proaspete şi la fel de proaste. Vameşul şi singura persoană, drăguţă şi răbdătoare de altfel, care preiau puhoiul de sălăjeni sunt, alături de clienţi, în pragul disperării. Marţi şi joi sunt zilele pe care, la coadă la expedieri sau primiri colete, le poţi decreta cele mai negre din an, categoric. Se aşteaptă afară, pe trei rânduri, înăuntru, în patru metri pătraţi nu ai aer, aştepţi, invoci tot sfinţii, te rogi, înjuri, îţi vine rău, iar după două sau trei ore, te vezi cu chitanţa sau cu pachetul în mână. Oare chiar nimeni nu poate face nimic, atât pentru clienţi cât şi pentru bieţii angajaţi de acolo? A trecut un an de când am scris într-un material kilometric, tot ce se întâmplă acolo. Lucrurile stau la fel şi acum.

# Comercianţii din hala agroalimentară încep să se plângă de faptul că nu prea există căldură la locul de muncă. Este dar în cantităţi micuţe.Este adevărat, şi temperaturile au scăzut foarte mult în ultimele zile însă, atât ei cât şi clienţii, rugăm Primăria să bage un lemn în plus pe foc, până nu fug toţi acasă de pe la tarabe. Nu s-au înregistrat cazuri de hipotermie însă nici nu am văzut feţe foarte fericite printre vânzători, de când cu frigul ăsta nesuferit, de afară.