# Ca să prostească clientul, pieţarii s-au învăţat prost şi le spun cumpărătorilor că marfa-i tocmai „de la Oradea”. Dacă mergi în piaţă şi nu vrei să rămâi un tăntălău cu desaga plină de pesticide, şi-ntrebi de curiozitate de unde-i caisa, pruna, mărul sau banana, răspunsul este aproape acelaşi la fiecare vânzător: „De la Oradea, cum de unde?!”. Mno, sigur că miciuna nu-i întreagă, dacă-i s-o luăm băbeşte. Este foarte posibil ca produsul să fie cumpărat „de la Oradea”, însă ce „uită” pieţarul să ne se aducă la cunoştinţă este că acolo, „la Oradea”, marfa-i luată dintr-un en-gros ce importă tot felul de fructe şi legume. Aşa că „prinde orbu’, scoate-i ochii”! Sau, mai bine spus: „Cine nu beleşte ochii, beleşte… portmoneul”!
# Ample lucrări de spart, dărâmat şi pus la pământ, zilele acestea în Porolissum, pe secţiunea „garaje foarte urâte”. O parte din ele sunt deja amintire, cealaltă parte, în devenire. Cum îi stă bine unei aşezări cu un astfel de nume, dărâmăturile garajelor au scos la iveală, dedesubtul sau în spatele acestora, adevărate vestigii ridicate (sau săpate), de decenii. Magazii, beciuri, anexe, cam tot ce mai e necesar omului pe lângă casa cu garajul aferent. Amu, şi-alea trăbă dărâmate, ghinion de neşansă. Nu-i bai, important e că se face curăţenie şi că oamenii, chiar şi cei care plâng acum după preţioasele ruine, se vor bucura, sperăm, de un cartier mai frumos şi mai curat. Zic nefericiţii din Porolissum că primăria nu i-a ajutat măcar cu un utilaj, ceva acolo, o atenţie, o măslină. Deşi consilierii s-au bătut cu cărămida în piept că i-or mai ajuta pe oameni, cu un sfat, cu o comisie, cu un buldozer, nimic. Ameninţări cu amenzi, palma-n fund şi la revedere. Sprijin? Ete, fleoşc!
