# Hainele de firmă au invadat Zalăul, acum parcă mai abitir ca oricând, în plin sezon estival. Cămăşi şi tricouri care poartă sub gulere numele unor branduri celebre, jeanşi şi adidaşi cu nume sonor, poşete, accesorii sau alte produse care, fiecare, poartă sigle pe care le privim de multe ori cu jind, doar în filme. Toate bune şi frumoase, cu un singur amendament. Nu sunt autentice. Dar ce mai contează? Câţi văd, oare, că e vorba de un Louis Vitan şi nu Vuitton, sau o geantă Herpes şi nu cum o cheamă pe ea, în versiunea adevărată? De firmele mai mici, nici nu mai pomenim, alea chiar sunt scrise aşa cum trebuie, pe etichete, ce diferă e doar produsul, care urlă de la o poştă a făcătură. Mulţi văd, puţin pricep. Important e să se respecte un singur lucru. Produsul să fie scump, afişat fudul şi cât mai lăudat de „distribuitorul oficial”.
# Băi, frate, cât tupeu la unii primari, edili sau ce or fi. Cică îi cercetează procurorii pentru corupţie, conflict de interese sau alte chestii, dar ei îs curaţi ca lacrima şi cică se autodenunţă. Oare cum vine asta? Nici usturoi n-ai mâncat şi nici gura nu-ţi pute? Ce mai, atâta demnitate ca la noi, mai rar!
