# Oricât am încerca să ţinem pasul cu celelalte ţări din Uniunea Europeană, românul nu se schimbă până moare. Efectiv, am rămas dezgustaţi într-una din serile trecute când am ieşit la o plimare, iar în faţa băncilor de pe trotuare stăteau mormanele de coji de seminţe. Cât de nesimţit trebuie să fii să faci un astfel de gest, mai ales că la nici un metru distanţă de bancă era motant coşul pentru gunoi. Dacă nu fac nimic autorităţile, ţipăm în gura mare să municipiul e vai de mama lui. Dacă fac trotuare şi bănci noi, ne batem joc de munca oamenilor. Probabil, pentru unii dintre noi, salvarea e doar ghetoul.
# Lebeniţarii de lângă autogara Cento, care mai vând şi alte fructe şi legume pe lângă pepene roşu, au obrazul atât de gros încât te mai şi ceartă după ce le cumperi marfa. S-a dus omul să-i cumpere fel de fel de fructe şi legume, iar la final a solicitat, aşa cum era normal, un bon de casă, pentru a le arăta prietenilor cu care urma să împartă banii cât au costat fructele şi legumele. Numai că, olteanca noastră a făcut ochii mari când a auzit ce-i cere, întrebându-l pe om ce bon îi trebuie, unde se crede? Mătuşico, e drept că trăim în România, dar, totuşi, noi spunem că suntem o lume cât de cât civilizată. Aţi avut noroc, fiindcă omul e cu bun simţ şi nu şi-a scos legitimaţia de serviciu. Altfel, într-o oră v-aţi fi strâns catrafusele şi aţi fi luat-o din loc.
