# Şi cum în veci sunt alţii de vină, aşe şi un cetăţean al urbei scrăşnea printre dinţii, zilele trecute, cum că ţeava de gaz, ce trece făpt pe lânga casa lui, nu a mai fost vopsită de cel puţin trei decenii. Că nimănui nu-i pasă şi că îi gata, gata să explodeze. Că, deh, rugina a ieşit deja la suprafaţă. Toate ca toate, da omu nu găsea de fapt responsabilul cu vopsitul şi dacă a exploda ţeava, pe cine a trage el la răspundere. Apăi dacă numai vopseaua e lipsă, nu ar fi aşa mare bai. Să nu fie alta hiba, cum ar niscaiva scăpări de gaz.
# Cică la spitalul nost, cel european, poţi să-ţi faci programare online. Toate bune şi frumoase. Ai zice ca e bună ideea, nu mai pierzi timp cu telefoane sau alte drumuri. Da nici poveste. După ce trebuie să completezi o grămadă de chestii, inclusiv simptomele pe care le ai, aştepti să vezi dacă ai noroc să fie medicul liber. După care începe schimbul de mailuri şi datul de telefoane. După ce reuşeşti, într-un final, să stabileşti o dată pentru programare, mai primeşti o ultimă indicaţie să mai suni o dată înainte cu o zi două înainte să te asiguri că nu mergi degeaba până la spital. Aşe că parcă tot îi mai bun formatul vechi, programarea între patru ochi.
