# Nu a trecut nici măcar un an de la reabilitarea Sălii Sporturilor că tencuiala de pe pereţii exteriori este căzută în foarte multe locuri. Mirarea nu e foarte mare, având în vedere că s-a mai întâmplat o astfel de chestie şi înainte ca sala să fie renovată. Muncitorii au astupat însă porţiunile cu tencuiala căzută precum pisica rahatul, din moment ce problemele au reapărut după nici un an. Ca să nu mai punem la socoteală şi faptul că la începutul anului, femeile de serviciu ştergeau disperate apa ce inunda balconul sălii, după ce s-a spart o conductă, iar problema a fost remediată doar după câteva săptămâni. Până şi buruienile din spatele sălii, înalte de un metru, „rânjesc” spre frumoasa clădire care a „păpat” o mulţime de bani, aproape de mântuială.
# Chiar nu exagerăm, dar joi după-amiază, în zona de lângă Ceas se simţea încă un miros apăsător de urină, iar trotuarul de lângă platoul de marmură era plin de pete, urme lăsate de mândrele Zile ale Zalăului. Poate organizatorilor li se pare normal. Ce, dacă „sărbătoarea” a ţinut patru zile, de ce nu s-ar vedea şi simţi tot atâtea zile şi urmările?
