# Rar ţi-e dat să vezi oameni ai legii atât de zeloşi. Nu mică ne-a fost mirarea când i-am observat zilele trecute pe doi caşchetari locali, cu câtă dedicare scriau procesul verbal unuia care se pare că a confundat spaţiul verde cu parcarea. Unul pe un trotuar, altul poziţionat chiar lângă maşina cu pricina, scriau de zor. Probabil că şi poziţionarea lor a fost una strategică, să nu le scape nimic din ochi, că vorba aia, erau patru. Mai urma să îţi dea detaliile şi prin staţie, că doar erau unul peste drum de celălalt.
# Bieţii poştaşi, protestează că li-i greu, că nu primesc bani, că muncesc mult, că sunt încadraţi cu juma de normă. Noroc cu distribuirea pensiilor, că la fiecare uşă la care bat să lase pensia, primesc câte un leu, doi, şi îşi mai fac un salariu sau chiar mai bine. Nu este casă de pensionari care nu lasă ciubuc. Vorba bunicii: „mi i-a adus, e om serios, cum să nu-i las şi lui de o cafea”.
Faceau cashketarii schita electrica a locului faptei!