# Circul cu bărboşii îmbrăcaţi în sutană continuă. Chiar dacă s-a făcut atâta circ în ultima perioadă, iar ei au spus că nici pomeneală de aşa ceva, sunt popi care umblă şi acum după bani pentru Episcopie. Au mai fost, li s-au mai dat, dar tot nu-i satură Dumnezeu. La oraş se pare că nu mai ţine vrăjeala, mai ales la cei care au cam aflat ce mândre încăperi sunt în interiorul clădirii. Încearcă însă la sate şi comune unde, da dacă s-a îndura creştinul căruia nici pe departe nu-i trece prin cap ce minunăţie de clădire şi-au tras bărboşii la Zalău.
# Purtătorul de vorbe de la instituţia care se consideră mai presus de lege se mişcă precum marfarul, când vine vorba să ofere informaţii jurnaliştilor. Ca să nu mai vorbim că, de multe ori, una întrebi, alta primeşti. Îi mulţumim pentru amabilitatea de care dă dovadă, mai ales că şede pe un scaun destul de călduţ, iar leafa şi-o ia din banii fraierilor, pardon, a contribuabililor.
Manuelas de Palmas?
purtatorul de cuvant Manuela Ghiurutan comunica prin „codul Morse”
in ciclul “timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”, cu mici excepţii, posturile de purtători de vorbe în instituţiile loco au ajuns să fie nimic altceva decât nişte fotolii călduţe, din care poţi naviga cât e ziua de lungă pe Internet, te poţi mesengerui sau feisbucăli în pace şi, din când în când, plimba prin magazine ori piaţă. Iar dacă îndrăzneşte vreun nemernic de ziarist să-i dea temă de casă, adică să-i ceară o informaţie, două, să vezi ce-i sar penele! Unii ca Manuelas des palma… ştie de ce. Şi dacă, totuşi, îţi răspunde printre dinţi, o face în trei vorbe, de genul onomatopeelor. Şi cu liniuţă. Nu ştim prin ce şcoli şi-au făcut unii purtători şi purtătoare de borbe specializarea, dar ştim că pe noi, la grădiniţă, ne-a învăţat să răspundem în propoziţie, iar în clasele primare ni s-a spus că propoziţia are predicat. Obligatoriu!