# De cum a apărut mândreţe de timp primăvăratec, îndată au ieşit pe centrul Zalăului decapotabilele în care piţipoancele loco stau crăcite şi cocoţate cu popourile de-a dreptul pe caroserie. Sus, dom’le, sus, să le bată briza mediteranei închipuite în moaţele arse de la atâta vopsea şi să li se vadă rânjetul tembel de la distanţă. Acelaşi rânjet tâmp se poate vedea şi pe mutra cocalarului de la volan, care vrea să pară cel mai tare zmeu dintre toţi zmeii ce mai pun de-o liniuţă prin cele locuri ştiute de toţi, dar negate oficial de toată lumea. În rest, manele din plin, în aşteptarea zilelor şi mai încinse, când decapotabila cu pisi poate fi parcată direct lângă grătarul sfârâitor de mici de pe Meseş.
# Dacă tot vine primăvara şi vor începe febril aşa-zisele lucrări de dereticare, asfaltare şi întreţinere a domeniului public din satul reşedinţă de judeţ, avem şi noi o propunere: să se arunce nişte lopeţi de asfalt şi pe bucăţica de trotuar de sub fereştile cantinei Meseş, că nu se mai poate! Îndură omul cât îndură, dar deja ce e prea mult, e prea mult şi pace bună! Şi dacă nici de astă dată pentru 50 de metri amărâţi de trotuar nu s-or găsi bunăvoinţă şi putere financiară, atunci municipalitatea e numai bună de trimis la câmp cu vacile, că poate acolo a da rezultate mai bune.
aveti perfecta dreptate in ceea ce ati scris, in ambele articole. sa le fie rusine la toti mamelucii.