Avem o Casa in Zalau unde se haleste ca la mama acasa, din pensia mamuchii, ca doar de buna dimineata, o mamuca angajata pe post de referent face de haleala pentru directorime. Incepe lejer, pe la 8, ca tot omul de gen feminin care vine la lucru stiind ca obiectul muncii are patru ochiuri de aragaz, si catinel, catinel, gata snitelul pana la ora 1. La ceas fix, se bate gongul pentru luat masa, intr-un birou de director Patit rau cu astea ale gurii. Ce vreti, mai ca ne vine sa ne stergem pe bot, ca suntem si noi mici si pofticiosi si am gusta ceva, cat sa ne fie pe-o maseluta, ca – vorba din reclama – este putin zuzu in fiecare.

Nu se poate, frate, asa ceva, nu e permis sa te lase becul de sus in bezna, sa-ti vari mainile in ocheane in fiecare zi, cum cade intunericul! De doua luni stam si socotim, ne-am mutat computerul sub un stalp de iluminat public, sa fim siguri ca ne iese corect. Deci, sa va explicam. Pana acum o luna, cand se intuneca la ora 17, becurile Zalaului se aprindeau la 18. Amu, cand se intuneca la 18, becurile incep sa palp