Mă întâlnesc des cu el prin oraş, în special în zona centrală şi de fiecare dată ne bucurăm amândoi că ne revedem. Eu, pentru faptul că întâlnesc unul dintre cei mai mari jucători pe care i-a avut fotbalul din Transilvania, iar el îmi spune uneori: „mi-a plăcut mereu de tine, pentru că ai fost un ziarist corect”. L-am întâlnit şi zilele trecute şi nu puteam să trec fără să mă opresc pentru câteva clipe. Îmi întinde mâna elegant, ca de fiecare dată, însă, de data aceasta, m-a ţinut mai mult de mână… „Marius, peste câteva zile împlinesc 80 de ani…”, mi-a mărturisit Vasile Stâncel. Nu şi-a putut ascunde emoţiile, nici eu… Nu e puţin lucru să-l ai în faţă, la 80 de ani, pe cel care în anul 1971 l-a anihilat pe marele Dobrin, într-un meci pe care Universitatea Cluj l-a jucat în deplasare, la FC Argreş.
„Cred că a fost meciul vieţii mele. Înainte să urcăm în autocar, a venit la mine antrenorul Universităţii din acea perioadă, Andrei Şepşi şi mi-a spus: <<Vasile, vreau ca tu să-l marchezi în acest meci pe Nicolae Dobrin>>. Am acceptat şi chiar m-am descurcat bine, fiind felicitat la finalul meciului chiar de Dobrin, cu care am fost şi coleg la lotul naţional de junior”, îşi aminteşte ‘nea Vasile, cum îi spun apropiaţii.
Are 80 de ani, dar vârsta nu-l împiedică să arbitreze, în continuare, meciurile din campionatul judeţean de minifotbal, dar şi să participe în calitate de observator la meciurile din Ligile a IV-a şi a V-a. „Mă simt foarte bine şi mă bucur că Dumnezeu mi-a dat sănătate. Sănătatea şi familia sunt cele mai mari daruri pe care le poate avea omul”, spune Vasile Stâncel, care are şi un mesaj pentru tinerii fotbalişti: ”unii încearcă să păcălească fotbalul, dar se păcălesc pe ei. Dacă nu eşti serios şi nu munceşti, nu ai cum să faci performanţă. Din păcate, fotbaliştii de astăzi joacă doar pentru bani, nu cu sufletul, cum se juca pe vremea mea”.
Una dintre cele mai mari satisfacţii le-a avut în 1962, la vârsta de 18 ani. „Eram jucător la Aiud, iar pe adresa clubului a venit o telegramă să mă prezint la Ştiinţa Cluj (actuala Universitatea, n.r.)”. După câteva zile a fost convins de reprezentanţii Comitetului Judeţean de Partid să joace pentru CSM Cluj, o echipă formată la acea vreme din CFR şi Dermata, sub comanda legendarului antrenor Ştefan Kovacs. În 1969 a revenit la „U”, iar în acel an a şi marcat un gol memorabil împotriva Stelei.
“Mijlocaș de acoperire provenit la 18 ani, junior fiind, de la Aiud, talie medie, tehnicitate foarte bună, cu deposedări mai ales prin intercepție, foarte eficace”, apare pe un site unde sunt prezentaţi foştii mari jucători ai Universităţii Cluj.
Universitatea Cluj, CFR Cluj, Minerul Baia Mare şi Armătura Zalău sunt cele mai importante echipe la care a evoluat Vasile Stâncel. După ce şi-a pus ghetele în cui, Stâncel a devenit antrenor, printre echipele pe care le-a pregătit numărându-se Armătura Zalău, Minerul Sărmăşag, Minaur Zlatna şi FC Zalău.
Fără doar şi poate, Vasile Stâncel, cel care astăzi împlineşte frumoasa vârstă de 80 de ani, rămâne o legendă a fotbalului transilvănean.
La Mulţi Ani, ‘nea Vasile!
[…] Mă întâlnesc des cu el prin oraş, în special în zona centrală şi de fiecare dată ne bucurăm amândoi că ne revedem. Eu, pentru faptul că întâlnesc unul dintre cei mai mari jucători pe care i-a avut fotbalul din Transilvania, iar el îmi spune uneori: „mi-a plăcut mereu de tine, pentru că ai fost un ziarist corect”. L-am întâlnit şi zilele trecute şi nu puteam să trec fără să mă opresc pentru câteva clipe. Îmi întinde mâna elegant, ca de fiecare dată, însă, de data aceasta, m-a ţinut mai mult… Citeste mai mult […]
La mulți ani și multă sănătate Vasile Stâncel ,te respect și îți doresc tot binele din lume și multă sănătate. Bunicul Ghiță Olaru.
Vasile Stâncel, un om plin de prietenie și omenie, o adevărată onoare să fim prieteni!
Nea Vasile, 100 de ani și 2 săptămâni să ne trăiești.
Te prețuiesc omule bun!
La multi ani cu sanatate si fericire. Am avut onoarea sa fiu antrenat de maestrul Stancel Vasile. La un meci pe stadionul U Cluj ,la intrarea pe teren era nostalgic , a zis ca pe vremea cand juca la Cluj si intrau pe teren erau ca si niste LEI scapati din cusca…
Da.Un domn.Cand îl vezi,parcă-ți aduci aminte de domnii din alte vremuri. La a mulți ani,Domnule Stâncel !!!
La mulți ani voioşi şi sănătoşi!