Pentru Valeria Motogna, handbalul a însemnat totul, fără a-şi neglija, însă, familia. Puştoaica de 14 ani descoperită de Gheorghe Tadici la Bistriţa s-a integrat rapid în lumea handbalului, iar cu ajutorul tehnicianului zălăuan, Motogna a devenit unul dintre stâlpii apărării echipei naţionale de senioare.
Tatăl său a înscris-o la Liceul cu Program Sportiv din Bistriţa, de unde a fost transferată la Silcotub Zalău de profesorul Gheorghe Tadici. „Nu am ales handbalul. Cred că el m-a ales pe mine”, spune, zâmbind, Vali Motogna, care recunoaşte că Tadici a fost antrenorul care a ajutat-o cel mai mult în carieră. „Antrenorii care m-au îndrumat spre acest sport (Dana şi Dumitru Găvan, n.r.) şi profesorul Gheorghe Tadici sunt oamenii care mi-au marcat cariera. Domnul Tadici este antrenorul care m-a ajutat cel mai mult în carieră şi căruia îi voi fi recunoscătoare toată viaţa”.
23 de ani a jucat handbal, iar două decenii a evoluat la cel mai înalt nivel din România şi în cupele europene, perioadă în care a fost convocată şi la loturile naţionale. „23 de ani… Parcă nu îmi vine să cred că au trecut atât de repede. Sunt mândră că timp de 20 de ani am putut evolua la cel mai înalt nivel. Momentele de bucurie şi de tristeţe au fost cam egale, dar rămân rezultatele obţinute atât cu echipele de club, cât şi cu echipa naţională, ceea ce, pentru un sportiv este cel mai important lucru”, ne-a mărturisit fosta handbalistă.
Valeria Motogna a cucerit în cei 23 de handbal opt titluri naţionale, două Cupe ale României şi o Supercupă a României. Pe plan internaţional, City Cup în 1996, Cupa Cupelor în 2007, an în care a câştigat şi un Trofeu al Campionilor EHF. În 2009 a jucat semifinala Cupei EHF, în 2010, finala Ligii Campionilor, iar în 2012 a evoluat în finala Cupei EHF. La echipa naţională a bifat 144 de meciuri, marcând 185 de goluri. A participat cu echipa naţională la Jocurile Olimpice de la Sydney (2000) şi la Jocurile Olimpice de la Beijing (2008), unde a şi fost port-drapelul delegaţiei României. „Este foarte greu să descriu în cuvinte ce am simţit în acele momente. Onoare şi mândrie…
Am trăit cel mai frumos moment dar am şi avut o dezamăgire mare, fiindcă eram o echipă naţională foarte bună, care putea juca finala olimpică. Acesta este cel mai mare regret din carieră, că nu am jucat o finală olimpică”.
Vali spune că s-a integrat repede la Silcotub Zalău, chiar dacă în 1996, când a câştigat City Cup, a fost cea mai tânără jucătoare din lotul pregătit de Tadici. „Domnul Tadici m-a adus la Zalău, iar fetele m-au primit foarte bine şi m-au ajutat să mă integrez repede. Eram cea mai mică jucătoare din echipă, iar diferenţa a fost destul de mare”, îşi aminteşte sportiva.
În 2006, Motogna s-a transferat la Oltchim Râmnicu Vâlcea, formaţie cu care a obţinut cele mai importante rezultate din carieră şi pentru care a evoluat până în 2011, când a revenit la formaţia de la poalele Meseşului. „Perioada cât am evoluat la Oltchim a fost vârful carierei. Acolo am obţinut cele mai bune rezultate din carieră”. A avut oferte şi de la alte echipe când a revenit la Zalău, dar, spune sportiva „aşa este, am avut oferte şi de la alte echipe şi au fost chiar tentante, dar am considerat că este mai bine să aleg Zalăul. La acel moment, am făcut cea mai bună alegere”, consideră Motogna.
La Bistriţa se organizează de doi ani Trofeul „Valeria Motogna”, iar fosta handbalistă spune că este mândră de faptul că cineva s-a gândit să organizeze un turneu care să-i poarte numele şi în care pot fi descoperite tinere talente.
Fostul inter consideră că este o diferenţă mare între handbalul care se juca în urmă cu zece ani şi cel de astăzi. „Este o diferenţă colosală între handbalul de atunci şi cel care se joacă astăzi. Fără modestie, dacă ar fi rămas la acelaşi nivel, multe dintre jucătoarele de azi nu ar fi evoluat în Liga Naţională”.
Viitorul său se leagă tot de sportul pe care l-a practicat timp de 23 de ani. „Voi începe cariera de antrenorat. Voi pregăti grupe de minihandbal, apoi junioare după care voi vedea ce voi face, în funcţie de oportunităţile care apar. Mi-aş dori să pot oferi handbalului ceea ce mi-a oferit şi mie acest sport”, a mai spus Valeria Motogna.
Fosta handbalistă are o fetiţă, Alesia, despre care spune că o va lăsa să aleagă ceea ce va dori. „Nu o voi forţa să facă altceva decât ceea ce va dori şi o voi susţine în alegerea pe care o va face”.
