Iulia Cliţan a devenit în 2015, în premieră, cea mai mai bună sportivă a Sălajului în clasamentul probelor neolimpice. Karateka legitimată la CS Terra Kid Zalău şi-a depăşit antrenorul, pe Călin Marincaş, despre care spune că a fost şi rămâne modelul ei în cariera sportivă. Campionatul Mondial de Karate Fudokan, desfăşurat la finalul anului trecut, la Belgrad, a fost competiţia care i-a adus Iuliei Cliţan patru medalii de aur. Deţine centura neagră de cinci ani, iar primul sport pe care l-a practicat a fost baletul.
Cvadrupla campioană mondială la karate s-a remarcat nu doar pe tatami, ci şi la concursul organizat anul trecut de Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret (DJST) Sălaj, „Miss şi Mister Sportiv”, câştigând locul întâi la categoria Miss.
Studentă în anul doi atât la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, cât şi la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Iulia Cliţan speră să egaleze în acest an performanţele realizate în 2015, chiar dacă începând din 2016, va evolua la categoria seniori.
Reporter: Anul 2015 a fost cel mai bun al tău din carieră. Care a fost cheia succesului?
Iulia Cliţan: Cred că succesul ţine de oamenii care te susţin. Singură, ar fi fost imposibil să am un asemenea palmares. Am muncit mult, am rămas concentrată pe ce am avut de facut şi restul a venit de la sine.
Rep.: Ai reuşit chiar să-ţi depăşeşti profesorul în clasamentul celor mai buni sportivi ai judeţului. Cum ai primit vestea că vei deveni, în premieră, sportiva anului în probele neolimpice?
I.C.: Călin Marincaş s-a ocupat de perfecţionarea fiecărui detaliu din probele pe care le-am pregătit pentru concurs. El a fost accidentat la genunchi în 2015, nu a participat la câteva competiţii, asa că s-a axat total pe pregatirea noastră. La finalul anului trecut, mi-a spus că e mândru de mine şi asta înseamnă mai mult decât orice clasament.
Rep.:Te-am contactat într-o perioadă destul de încărcată pentru tine, în sesiune. Cum reuşeşti să faci faţă pe două frunturi: şcoală şi sport de performanţă?
I.C.: Da, momentan sunt în sesiune. Studiez la două facultăţi-Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport şi Facultatea de Studii Europene din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca. La mbele facultăţi sunt în anul doi, aşa că, de fiecare dată mă pregătesc pentru două sesiuni. Antrenamentele sunt de obicei seara şi durează o oră şi jumătate, nu ma încurcă, mă relaxează.
Rep.: De ce karate? În Zalău sunt multe alte sporturi pe care le-ai fi putut alege, fiindcă ai calităţi foarte bune.
I.C.: Când eram la cămin, făceam balet, apoi dans modern. La dansuri, aveam o colega care facea şi karate, Raluca Nicolae, care a jucat handbal la grupele de junioare de la CSS Zalău, iar acum joacă handbal la o echipa mixtă „United” din Cluj-Napoca. Suntem, în continuare, prietene şi colege la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Am vrut să vad şi eu cum e la karate, eram curioasă de acest sport. O perioadă de timp am făcut şi dansuri şi karate, după care, părinţii mei au zis că trebuie să aleg numai un sport, iar eu am ales să practic karate încă de când aveam şase ani.
Rep.: Cât de mult a însemnat aportul antrenorului Călin Marincaş în rezultatele tale?
I.C.: Foarte mult! Nici nu am cuvinte să explic cum sau cât de mult m-a ajutat Călin. Eu am mare încredere în calităţile lui şi, totodată, îl admir pentru ceea ce este, adică un antrenor desăvârşit. Perseverenţa lui şi atenţia care o dă fiecărui exerciţiu mă face să nu îmi pierd atenţia şi concentrarea în timpul antrenamentelor şi competiţiilor. Călin este tot timpul alături de noi, ne încurajează şi ne dă ultimele sfaturi chiar şi înainte de a intra pe tatami.
Rep.: Dar aportul familiei, cât a contat?
I.C.: Sunt foarte recunoscatoare părinţilor mei! Ei mă susţin atât financiar, cât şi moral. Cred că ei au emoţii mai mari decât mine când intru în competiţie, dar sunt tot timpul prezenţi şi mă susţin, iar pentru acest lucru ţin să le multumesc din suflet pentru tot efortul pe care îl depun.
Rep.: La ce vârstă ai participat şi cum a fost prima competiţie internaţională?
I.C.: Prima competiţie internaţională la care am participat a fost Campionatul European din Cehia, desfăşurat în 2004. Atunci am cucerit primul meu titlu de campioană europeană la kata individual şi la kata echipe.
Rep.: Care este modelul tău după care te-ai ghidat în viaţa sportivă?
I.C.: Poate, mulţi vor fi surprinşi, dar modelul meu în cariera sportivă a fost şi rămâne Călin Marincaş. El era modelul meu şi când aveam şase ani, şi acum! Îl admir pentru devotamentul lui faţă de sport, pentru ambiţia lui şi pentru dedicarea lui faţă de sportivii pe care îi antrenează. Dovada acestor calităţi se află în zecile de medalii pe care le-a câştigat. Când eram copil, am văzut că are multe medalii şi am crezut că este imposibil ca altcineva să ajungă la un număr atât mare. Cu timpul, m-a învăţat şi pe mine cum să muncesc şi cum să câştig.
Rep.: De la ce vârstă deţii centura neagră?
I.C.: Am obţinut centura neagră în 2011, la un concurs organizat în Hunedoara. Am susţinut examenul în prezenţa lui Sensei Dan Stuparu. A fost un om deosebit. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace. Sunt mândră că am fost examinată de cel care a fost fondatorul Federaţiei Române de Karate Tradiţional.
Rep.: Vei trece la categoria seniori, unde pretenţiile vor fi mult mai mari. Vei reuşi să faci faţă adversarilor încă din primul an?
I.C.: Da, acesta este primul an la seniori şi sper să mă ridic la nivelul acestei categorii. O să mă antrenez la fel de bine cum am făcut-o în anii anteriori şi sunt convinsă că voi face faţă şi la seniori. Din punctul meu de vedere, cel mai mult contează cum te pregăteşti pentru o competiţie, indiferent de categoria la care urmează să concurezi.
Rep.: Pe cât eşti de ambiţioa să pe tatami, pe atât de elegantă ai fost anul trecut la acel concurs de Miss şi Mister Sportiv. Ai întâmpinat vreodată probleme la petreci din acest punct de vedere? Ai fost nevoită să le „dezvălui” băieţilor din procedeele pe care le-ai învăţat la antrenamente?
I.C.: Nu, niciodată! Nici nu stiu cum aş reactiona, nu am fost pusă în situaţia asta niciodată. La petreceri, merg alături de prietenul Raul Silaghi, şi, având în vedere acest lucru, nu se pune problema să-mi facă alţi băieţi „curte”.
Rep.: Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Sălaj a alcătuit şi în acest an două clasamente pentru cei mai buni sportivi din judeţ. Este mai bine pentru sportivi că s-a trecut la două clasamente sau ar fi trebuit să rămână doar unul, cum era până în urmă cu trei ani?I.C.: Sincer, nu este domeniul meu de activitatea şi nu ar trebui să îmi spun părerea dar, deşi practicăm un sport neolimpic, noi, karateka de la CS TerraKid Zalău, am fost tot timpul între primii zece sportivi ai judeţului. Cu două clasamente, sunt premiaţi mai mulţi sportivi, iar premiul primit la finalul anului, ar putea da cuiva un feedback pozitiv, motivaţia necesară pentru a urca tot mai sus, pentru a lupta mai mult. Există şi aspecte pozitive, dar şi negative, depinde de cei de la Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret cum privesc lucrurile.
Rep.: Cum comentezi aportul pe care-l au autorităţilor publice locale pentru artele marţiale?
I.C.: Este un domeniu la care, cred că ar putea răspunde mult mai bine tatăl meu (Remus Cliţan, preşedinte CS Terra Kid, n.r.). Însă, ştiu că Primaria Zalău alocă anual, în baza unui proiect de finanţare, o anumită suma de bani din buget destinat activităţilor şi competiţiilor sportive. Această finanţare se face şi în funcţie de numărul de competiţii la care suntem calificaţi. Bineînţeles că, suma alocată nu acoperă cheltuielile aferente anului competitional, dar, avem sponsori care ne susţin în permanenţă, promovând artele marţiale, fapt pentru care vreau să mulţumesc pe această cale atât Primăriei, cât şi sponsorilor noştri.
Rep.: Faci parte din noua generaţie de sportivi şi, cu toate acestea, pentru tine sportul şi şcoala au fost şi rămân primordiale. Sunt, însă, tot mai mulţi tineri care refuză categoric să practice sportul. Ce crezi că-i determină să ia o astfel de decizie?
I.C.: Din câte ştiu eu de la facultate, s-au derulat în ultima perioadă foarte multe proiecte prin care se încearcă atragerea copiilor către sport. Din punctul meu de vedere, pe lângă calculator, telefon mobil, internet sau reţelele de socializare, intervine şi comoditatea. Este mai simplu să stai acasa, decât să mergi la sală să transpiri şi să îţi dai silinţa pentru ceea ce îţi propui să faci. Un sport trebuie să te atragă prin complexitatea lui, să te facă să înţelegi tot ce se întâmplă, dar trebuie să te atragă şi prin colectiv.
Rep.: Care sunt principalele calităţi pe care trebuie să le aibă un copil când intră într-o sală unde se practică arte marţiale?
I.C.: Un copil trebuie să vină cu voie bună la sală, cu dorinţă şi energie. Calităţile se formează prin antrenament. Cu cât se exersează mai mult, muşchii îşi creează automatisme specifice sportului pe care îl aleg tinerii. Alături de noi, au venit la sala şi copii cu vârsta de numai 4 ani, dar le-a plăcut ceea ce făceau şi s-au descurcat. Cei care au ales acest sport, vor învăţa să comunice mai bine, să relaţioneze cu cei din jur, să fie mai ordonaţi, mai disciplinaţi şi mai relaxaţi.
Rep.: Care sunt preocupările tale în timpul liber?
I.C.: Îmi place mult să mă uit la filme. Ador şi shopping-ul, iar cel mai des fac acest lucru când vin acasă, la Zalău, împreună cu mama mea. Internetul îl folosesc mai mult pentru a căuta anumite lucruri pe Google, foarte rar pentru a dialoga cu cineva.
Rep.: Ce-ţi propui în 2016?
I.C.: Anul 2015 a fost cel mai bun din carieră, aşa că, în acest an îmi propun să cuceresc acelaşi număr de medalii, chiar dacă voi participa la categoria de seniori. Îmi doresc enorm şi sper să fiu la înălţime pe toate planurile: sport, şcoală şi în relaţia cu părinţii. Cred că cea mai importanta calitate a unui om este abilitatea de a-şi menţine valorile dobândite în timp, indiferent ce s-ar întâmpla în jurul său.
