În vara anului 1978, trioul Gheorghe Tadici – Ioan Bal Crișan – Simion Taloș, cu Tadici în prim-plan, înființează în orașul de la poalele Meseșului o echipa feminină de handbal pe care o denumesc Didactică Zalău. În anul 1979, cu Tadici la timonă, Didactică Zalău avea să promoveze în Divizia B, evoluând astfel pentru prima dată într-o competiție oficială la nivel de senioare.
1978 a reprezentat anul de cumpăna pentru profesorul și antrenorul Gheorghe Tadici. Un an care, deși nu putea ști la acea vreme, avea să-i pecetluiasca destinul de mare antrenor. Împreună cu profesorul Ioan Bal Crișan, inspectorul de sport din acea vreme, și cu inspectorul de personal Simion Taloș, care avea să și devină secretar al noii Asociații Sportive Didactică, Gheorghe Tadici se decide în anul 1978 să înființeze o echipa de senioare, o echipa care să se bazeze practic pe talentul jucatoarelor aflate în ultimul an de juniorat, care aveau astfel posibilitatea să se afirme tocmai la ele acasă, fără să-și mai încerce astfel norocul spre alte zări. Un an mai târziu, în 1979, cu Tadici la timonă, Didactică Zalău a promovat în Divizia B. În anul 1980, Didactică se transformă în Textilă Zalău, Întreprinderea de textile fiind dispusă să investească în echipa de handbal. Chiar dacă nu dispunea de venituri prea mari la echipa, Tadici a abordat un sistem perfect la echipa de atunci a Zalaului, iar rezulatul a venit patru ani mai târziu. Deși la acea vreme nivelul dintre Divizia B și Divizia A era foarte apropiat, Textilă a reușit în 1984 să promoveze prima pe scenă handbalului românesc. Mai exact, evenimentul s-a petrecut în dată de 27 mai 1984, pe terenul Liceului de Matematică Fizică din Zalău (actualul Colegiul Național Silvania Zalău), când Textilă a câștigat cu scorul de 14 – 12 derby-ul cu CSM Sibiu. A urmat însă un moment mai delicat în cadrul echipei. Din cauza unor neînțelegeri cu anumiți oameni din conducere, Tadici demisionează, lăsând echipa pe locul trei. Însă, la scurt timp avea să se demonstreze că plecarea să nu a fost alegerea cea bună, deoarece au urmat opt înfrângeri consecutive. Chiar dacă a demisionat, Tadici a rămas pentru Textilă omul din umbră, care la finalul sezonului 1984 – 1985 a fost nevoit să se implice din nou în totalitate, pentru a salva echipa de la retrogradare. În sezonul 1985 – 1986 nu a mai făcut-o însă deloc, iar rezultatul s-a văzut: Textilă a retrogradat din nou în Divizia B. Tot Tadici a fost cel care a readus Zalaul în lumea bună a handbalului românesc. După un sezon perfect în care a zdrobit totul, Textilă avea să termine sezonul 1986 – 1987 pe primul loc în seria a două, la o diferența de 13 puncte de echipa Clujului. A fost însă abia începutul, fiindcă de atunci, nu numai că nu a mai retrogradat în Divizia B, dar au urmat momente de glorie pentru handbalul feminin zalauan.
La Zalău, Tadici a început cu o echipa de băieți
Sosit în Zalău în vara anului 1974, profesorul Gheorghe Tadici (născut la Piatră Neamț în 27 martie1952) a preluat o echipa de băieți (juniori ÎI), însă după numai o săptămâna avea să preia și echipa de fete de la Asociația Sportivă Sănătatea Zalău, care până atunci fusese pregătită de Teodor Cheta. La numai un an, în 1975, Tadici a promovat cu echipa de fete în divizia școlară. Au urmat rezultate din ce în ce mai bune, iar în anul 1979, s-a luat decizia că Didactică Zalău să se înscrie în Divizia B. Am plecat în primul rând de la ideea că jucătoarele pe care le pregăteam noi, la terminarea junioratului plecau spre Baia Mare, Cluj, Iași sau spre Târgu Mureș și, practic noi eram un care alimentăm echipe aproape din toată țară. Pentru că mai multe cluburi își puseseră ochii pe jucătoarele noastre, am zis la acea vreme că în ultimul an de juniorat să sacrificăm un rezultat la junioare în favoarea promovării în Divizia B. Eu lucrăm atunci și cu o echipa de băieți foarte talentați cu care, dacă atunci mergeam în calificări care se disputau în paralel cu cele de fete, probabil că azi aveam și o echipa de băieți, își amintește Gheorghe Tadici, actualul manager general al HC Zalău.
Financiar mai bine, organizatoric mai greu
Chiar dacă rezultatele echipei nu au întârziat să apară, Textilă Zalău clasându-se pe podium după numai trei ani de la revenirea în Divizia A, Tadici ne-a declarat că, din punct de vedere organizatoric, condițiile din acele vremuri nu erau la fel de bune că cele de azi. Am avut o evoluție foarte bună deși, din punct de vedere organizatoric, condițiile de atunci erau destul de grele. În jurul sportului erau oameni care nu se pricepeau la sport, oameni proveniți din alte sectoare care erau în funcții de răspundere la sindicate, dar și în organul de partid de atunci. Era însă și o parte bună pentru că aveai posibilitatea să asiguri locuințe și să asiguri minimul pentru pregătire. Nu aveai dureri de cap în ceea ce privește banii care erau alocați de la sindicate pentru pregătire dar și pentru parcurgerea sezonului competițional. Țîn minte că se deconta și un bilet de autobuz de 50 de bani din centru până la gara. Dacă cineva a pierdut mult, pentru că s-a trăit până în ultimii patru – cinci ani din de dinainte de 90, a avut în primul rând sportul de masă.
Emoții după 21 de ani
Revenită la finalul sezonului 1986 – 1987 pe prima scenă a handbalului românesc, echipa feminină de handbal a Zalaului a avut un parcurs de invidiat atât pe plan național, cât și pe plan internațional. După două medalii de bronz în sezoanele 1989 – 1990 și 1990 – 1991, Textilă Zalău avea să-și schimbe în anul 1992 denumirea în Silcotex. Sub această denumire, a devenit vicecampioana în sezonul 1993 – 1994, iar în același an (1994) avea să-și schimbe pentru a treia oară denumirea, devenind Silcotub Zalău. Devenită din nou vicecampioana națională la finalul sezonului 1995 – 1996, Silcotub Zalău avea să câștige la finalul aceluiași sezon și Cupa Europeană a Orașelor sau City Cup, trofeu câștigat în premieră de o echipa românească. Tot în 1996 a terminat pe locul trei în Supercupa Europei. Primele rezultate pe plan european au început însă sub denumirea de Textilă, această ajungând în sezonul 1990 – 1991 până în sferturile de finală a Cupei EHF. Un sezon mai târziu, Textilă Zalău avea să joace chiar o semifinală de Cupa EHF. Cu denumirea de Silcotub a mai ajuns până în sferturile Cupei EHF în sezonul 1994 – 1995, pentru că în sezoanele 2004 – 2005 și 2005 – 2006 să se califice până în optimile aceleiași competiții. În Cupa Cupelor a avut șapte participări, ajungând de două ori până în semifinale (1997 – 1998, 2000 – 2001), de trei ori în sferturi (1994 – 1995, 1999 – 2000, 2002 – 2003) și de două ori în optimi (1998 – 1999, 2003 – 2004). În sezonul 2001 – 2002 s-a calificat pe locul 3 în grupa preliminară a Ligii Campionilor, fiind la un pas de a se califică în grupele principale, iar în sezoanele 2004 – 2005 și 2005 – 2006 a ajuns până în preliminariile aceleiași competiții. Pe plan național, Silcotub Zalău a avut prima clasare pe podium în sezonul 1994 – 1995, câștigând medalia de bronz, după care au urmat șase sezoane la finalul cărora handbalistele zalauance au devenit vicecampioane naționale (1995 – 1996, 1996 – 1997, 1997 – 1998, 1998 – 1999, 1999 – 2000 și 2000 – 2001). Tot sub denumirea de Silcotub, echipa lui Tadici a devenit de trei ori campioană națională (2000 – 2001, 2003 – 2004 și 2004 – 2005), iar o dată câștigătoare a Cupei României (2002 – 2003). Sub nouă denumire, HC Zalău, cel mai bun rezultat s-a înregistrat la finalul sezonului 2005 – 2006, când zalauancele au devenit vicecampioane naționale. La finalul aceluiași sezon, Gheorghe Tadici avea să plece la camioana Oltchim Râmnicu Vâlcea, la cârma căreia a și obținut cele mai bune rezultate pe plan internațional. Despărțirea de handbalul zalauan avea să fie aproape fatală la finalul sezonului 2007 – 2008, când HC Zalău, sub comandă lui Ioan Gherhardt, a ajuns la turneul de baraj pentru menținerea în Liga Națională.
În cupele europene după cinci ani
Ultima participare a echipei zalauane în cupele europene a avut loc în sezonul 2005 – 2006, însă, deși pune baza mai mult pe tineret și mai puțîn pe jucătoarele cu experiență, managerul HC Zalău, Gheorghe Tadici promite că echipa să va reveni peste două sezoane în cupele europene. Sper că lucrurile să se îndrepte tot mai bine și mai consistent spre performanță. Nu depinde însă numai de mine, ci depinde și de modul în care este susținută activitatea handbalistica de performanță. Avem însă și în acest an o susținere destul de consistentă și, aș vrea să și mulțumesc pe această cale atât Consiliului Județean Sălaj, cât și Primăriei Zalău, dar și sponsorilor mai mari sau mai mici care, sub o formă sau altă, susțîn activitatea handbalistica. Dacă planul nostru strategic care ni l-am propus pentru cei patru ani se va îndeplini, în sezonul 2010 – 2011 vom încerca să prindem o cupa europeană, ceea ce presupune o clasare în primele cinci echipe, promite tehnicianul zalauan, care a mai afirmat că obiectivul stabilit pentru noul sezon care va debuta sâmbătă este o clasare pe locurile 6 – 8.
Nu am niciun fel de strategie cu jucătoarele care au plecat la Vâlcea
Chiar dacă mulți dintre iubitorii handbalului salajean așteaptă o revenire cât mai rapidă a jucatoarelor transferate la Vâlcea, Tadici a declarat că nu se bazează pe handbalistele respective în strategia pe care o are. Toată lumea se așteaptă că o parte din jucătoarele care au plecat la Vâlcea sau care au plecat în anii trecuți, să revină, însă nu am niciun fel de strategie în acest sens, cu fostele jucătoare, din mai multe considerente pe care nu îmi propun să le comentez cu această ocazie, dar dacă se va mai insistă, probabil voi spune lucrurilor pe nume. Sigur, prima problema se știe, salariile de 10 – 12 ori mai mari pe care le iau la Vâlcea, dar atunci când omul își pune , ceea ce e și cazul celor care au plecat, cam uită să întoarcă capul de unde au pornit.
Ultima reconstrucție a echipei?
Revenit la HC Zalău, după doi ani de absența, Gheorghe Tadici a reînceput pentru a șaptea oară reconstrucția echipei, declarând că ar putea fi chiar ultima în carieră să de antrenor. Chiar dacă avem și în acest sezon multe jucătoare tinere ne propunem o clasare mai bună că anul trecut. Reconstruiesc echipa pentru a șaptea oară în cei 30 de ani. Cred că va fi pentru ultima dată, întrucât vârstă își spune cuvântul. Pentru mine cei 30 de ani au însemnat în fiecare an obiective, de cele mai multe ori de performanță. Palmaresul echipei spune totul. Însă, în ziua de azi este foarte greu să reconstruiești o echipa, fiindcă mentalitatea jucatoarelor s-a schimbat. Vor foarte multe drepturi fără a-și asumă și obligații.
3 – 4 jucătoare la lotul național pentru următorul ciclu olimpic
Până în 2006, handbalul zalauan a avut aproape de fiecare dată reprezentanțe la loturile naționale, fie ele de junioare, tineret sau senioare. Ultimul rezultat de excepție la care au pus umărul și handbaliste de la HC Zalău a fost cel din 2005, când nu mai puțîn de patru jucătoare de la gruparea zălăuană, împreună cu antrenorul Gheorghe Tadici, selecționerul de atunci al echipei naționale, s-au întors cu argintul mondial din Rusia. Tadici promite că va reveni vremea în care Zalaul va avea din nou 3 – 4 jucătoare la lotul național. Sunt jucătoare care ar putea să ajungă la echipa națională, probabil în ciclul olimpic următor. Eu văd 3 – 4 dintre ele. Coadalata poate să ajungă, Nichita nu are cum să nu ajungă in perioada următoare, Babeanu, Holhos, Ailincai care poate să vină din urmă. Cred că într-un an sau doi, pe un progres evident poate să se gândească și Turcas. Și celelalte au șanse, însă totul depinde de ele. Le doresc la cât mai multe dintre ele să promoveze la lotul național, fiindcă e singură recompensă pe care pot să le-o pretind.
Marius Morar – 2008
Excelent articolul. De luat aminte !