A murit Ivan Patzaichin

A murit Ivan Patzaichin, legendă a canotajului românesc. Fostul mare sportiv al României era internat de mai bine de o lună la Spitalul Elias din Capitală.

Ivan Patzaichin (n. 26 noiembrie 1949, Mila 23, Tulcea – d. 5 septembrie 2021) a fost  cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 şi 1984 şi triplu laureat cu argint, conform Wikipedia.

• Cariera la Clubul Dinamo

Ivan şi-a început cariera la Clubul Sportiv Dinamo Bucureşti în luna martie 1967, unde a fost recomandat de nişte consăteni ai săi. Aceştia practicau kaiac-canoe şi ieşiseră campioni mondiali în urmă cu un an. Acest fapt l-a ambiţionat pe Ivan să încerce şi el să practice acest sport. A făcut parte din Clubul Sportiv Dinamo Bucuresti timp de 43 de ani, 18 ani în calitate de sportiv şi 25 ani ca antrenor. În 1983 a terminat Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, iar în anul 2008 a susţinut lucrarea de dizertaţie la masterul Educaţie fizică şi managementul structurilor şi activităţilor sportive.

• Cariera olimpică

A participat la 5 ediţii ale Jocurilor Olimpice de Vară: Mexico 1968, Munchen 1972, Montreal 1976, Moscova 1980 şi Los Angeles 1984. La cele cinci ediţii a cucerit 7 medalii: 4 de aur (C-1 1000 m: 1972, C-2 1000 m: 1968, 1980, 1984) şi 3 de argint (C-2 500 m: 1980, 1984; C-2 1000 m: 1972).

• Campionate mondiale şi europene

A câştigat 22 de titluri la 11 ediţii ale Campionatelor Mondiale: Copenhaga 1970, Belgrad 1971, 1975, 1978 şi 1982, Tampere 1973 şi 1983, Mexico 1974, Sofia 1977, Duisburg 1979 şi Nottingham 1981. A cucerit 9 medalii de aur (C-1 1000 m: 1973, 1977; C-1 10000 m: 1978, C-2 500 m: 1979, C-2 1000 m: 1970, 1981, 1983; C-2 10000 m: 1982), 4 medalii de argint (C-1 1000 m: 1975, C-2 1000 m: 1971, C-2 10000 m: 1981, 1983) şi 9 medalii de bronz (C-1 500 m: 1971, 1973, 1974; C-1 1000 m: 1974, 1978, 1979; C-1 10000 m: 1974, 1977, 1979). A câştigat o singură medalie de aur la C2-1000m la Campionatele Europene din 1969 de la Moscova, după această ediţie Campionatele Europene fiind suspendate până în anul 1997.

• Campion cu pagaia ruptă

În seriile de calificare la cursa de C1 1000m, după start, la primele lovituri, pagaia cu care vâslea Ivan s-a rupt. Regulamentul de concurs permitea oprirea cursei dacă se produceau nereguli în primii 25 de m. Însă, arbitrii nu au observat când Ivan a ridicat pagaia şi a arătat că aceasta fusese ruptă. Din cauza valurilor, barca a depăşit linia celor 25 de metri şi Ivan s-a văzut nevoit să continue cursa cu restul pagăii, încercând să nu depăşească linia culoarului. După 3 minute de la sosirea penultimului sportiv, Ivan s-a apropiat de sosire, în aplauzele publicului, care nu avea cum să vadă că el se folosea doar de un ciot din pagaie. După terminarea cursei a fost declarat descalificat prin abandon, contrar regulamentului care nu prevedea un barem de timp în care să se desfăşoare proba. După contestaţii din partea oficialilor români, lui Ivan i s-a acordat dreptul de a participa la recalificări. Următoarele curse, recalificări, semifinale şi finala, au fost câştigate de Ivan într-o manieră categorică.

• Distincţii

Începând din anul 1968 este Maestru Emerit al Sportului, în 1982 este declarat Maestru Internaţional al Sportului, iar din 1991 a devenit Antrenor Emerit.

În anul 1990 i s-a decernat din partea Comitetului Olimpic Internaţional Ordinul Olimpic Colanul de Argint, fiind al treilea sportiv român deţinător al acestui ordin.

În anul 2000 a primit Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Ofiţer, iar în anul 2008 a primit Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa I.

În 2010 a fost distins cu Decoraţia Regală „Nihil Sine Deo”, primit prin ordinul Majestăţii Sale Regelui Mihai I, Şeful Casei Regale a României.

În 2019 a primit cea mai înaltă distincţie oferită de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, Colanul de Aur. Tot în 2019, la 26 noiembrie, lui Ivan Patzaichin i s-a oferit cea mai înaltă distincţie a statului român: Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de Cavaler.

• Cariera de antrenor

Din 1976 a devenit antrenor, însă activitatea de antrenorat a început-o în anul 1985. În această calitate a participat împreună cu elevii săi la 5 ediţii ale Jocurilor Olimpice de Vară: Barcelona 1992, Atlanta 1996, Sydney 2000, Atena 2004 şi Beijing 2008. De-a lungul carierei de antrenor a cucerit peste 150 de medalii olimpice, mondiale şi europene.

M. S.