Zălăuanul Dorin Hotea, iluzionistul de pe marile scene ale Europei

A luat cardul bancar al colegului meu şi l-a făcut să plutească prin aer, să se răsucească, să se ridice şi să urce cu o viteză ameţitoare. Dacă trăia, bunica mea sigur îl acuza că lucrează cu diavolul. A luat şi o carte de joc şi a făcut la fel. Cartea plutea, se mişca între pereţii încăperii, iar eu simţeam că o luam razna. I-am dat o monedă pe care mi-am trecut iniţialele. A acoperit-o cu ceva, iar în secunda următoare mi-a oferit un plic dintr-un alt colţ al mesei. Moneda mea era în acel plic. M-am îngrozit, îmi venea să-l strâng de gât. Cum naiba a ajuns moneda mea în acel plic? Nu, nici nu vreau să ştiu, omul pare ciudat, dar el zâmbeşte. Mâinile îi sunt foarte fine şi foarte rapide. Este zălăuanul Dorin Hotea, maestrul iluzionist care a ajuns pe importante scene ale Europei, în faţa a mii şi mii de oameni.

Sunt sincer, habar nu aveam că Sălajul a dat bătrânului continent un mare iluzionist. L-am întâlnit întâmplător. Şeful meu m-a întrebat dacă îl cunosc. Nu, sigur că nu îl cunoaşteam, nu auzisem de el, dar m-a făcut rapid să îmi doresc să-l văd, să-l intervievez. A doua zi, Dorin era în biroul unde îmi desfăşor activitatea. Ştiind că este iluzionist, l-am privit cu ceva reţinere. Mă gândeam că o să mă hipnotizeze, că o să-mi fure ceva. Ce naiba, ce să-mi fure, îmi zic în gând. Râd, zâmbeşte şi el, probabil că şi-a dat seama de reţinerea mea. Ne cunoaştem, vorbim. Povestea omului este fantastică. S-a născut la Zalău, a copilărit la Zalău, dar anii tinereţii i-au dat având şi a trecut graniţa cu gândul spre o altă lume. Trecerea nu a fost uşoară, îmi spune Dorin. A fost arestat, a stat închis, a primit ameninţări, a fost o perioadă grea. A făcut şi puşcărie. Dorin râde, îmi spune că totul este o iluzie, poate şi lumea asta în care trăim este o iluzie. A ajuns în Franţa, a locuit la Paris, este cetăţean francez, s-a stabilit în această ţară, iar accentul său îmi spune că vorbeşte perfect limba franceză. I se potriveşte, accentul său îmi place mai ales că a venit la pachet cu un miros de apă de colonie cu iz de tutun şi rom. Tipul ăsta părea să aibă ceva special. Ajuns în Franţa, un prieten l-a ajutat, dar la început a fost singur într-o lume ce părea desprinsă dintr-un vis. Prietenul său, român şi el, l-a pus în legătură cu un iluzionist. Talentul în pictură şi desen şi latura sa artistică i-au oferit zălăuanului şansa de a se angaja ca decorator pentru diferite spectacole, în special de iluzionism, dar şi pentru producţia de benzi desenate. A rămas în Franţa, s-a dezvoltat, a fost angajat cu normă întreagă şi s-a perfecţionat. Numai că Dorin voia mai mult, voia să intre în tainele iluzionismului şi a reuşit.

Filozofie, mentalism şi drumul spre succes

Nu îmi venea să cred că am un faţă un zălăuan atât de cunoscut peste hotare, un om care a studiat ani şi ani pentru a deveni un profesionist. Drumul a pornit din închisoare şi a continuat la o academie de magie, aici a învăţat, s-a perfecţionat şi a prins drag de iluzionism. L-am întrebat pe Dorin dacă viaţa este o iluzie. M-a privit, a tăcut şi mi-a spus că totul poate fi o iluzie. A zâmbit şi mi-a explicat că nimic din ceea ce face nu este magie, nu are puteri paranormale, supraomeneşti, nu, este un simplu profesionist, se joacă, ştie să ducă privirea publicului acolo unde vrea şi cum vrea. „Totul ţine de exerciţiu, de pregătire, sunt ani în care m-am pregătit. Secretul este simplu. Am pornit cu noţiuni elementare de iluzionism şi nu am sărit etape, le-am urmat pe toate, fără excepţie. Doar aşa poţi reuşi în orice. Unii vor să înveţe totul din prima. Nu, aceştia greşesc. Eu nu am vrut să sar etape. Asta m-a ajutat enorm”, mi-a mai spus Dorin. Îi priveam din nou mâinile, aveam impresia că îmi va face ceva, că mă va transforma în vreun viţel. Râdeam, râdea şi el, dar voiam să asist la nişte scene de iluzionism. Nu venise pregătit, dar mi-a promis că revine. L-am întrebat ce legătură există între psihologie, filozofie şi iluzionism. Dorin mi-a explicat că legătura dintre cele trei ramuri este una extrem de puternică, esenţială chiar. Cu privirea omului te poţi juca, îl poţi face să vadă lucruri în care nu crede, iar apoi să le accepte, cu omul poţi face multe, apreciază zălăuanul.

Cartea plutitoare şi moneda blestemată

Dorin susţine spectacole în întreaga Europă. Este invitat de companii private, în programe de pregătire, susţine spectacole, îi face pe pe oameni să râdă, să tresară, să trăiască, să simtă lucruri pe care nu le-ai simţit vreodată. I-am mulţumit pentru că a stat de vorbă cu mine. A doua zi a revenit. Extrem de modest, politicos, Dorin a sorbit o gură de cafea şi şi-a deschis o servietă ce părea din aluminiu. A făcut ceva acolo, dar nu am reuşit să văd ce anume a pregătit. A scos câteva pachete cu cărţi. Eu şi colega mea eram în centrul atenţiei. Alegeam cărţi, iar Dorin le făcea să dispară şi să apară în alt loc. Parcă pluteam, nu îmi venea să cred. Am luat cărţile, le-am pipăit şi le-am mirosit. Erau cărţi de joc, banale, noi, miroseau a hârtie, a cerneală. Nu ştiu cum făcea, dar ghicea cărţile alese, iar pe altele le făcea să dispară. Acesta a fost doar începutul. A pus în mâna colegei mele o carte de joc. Cartea a început să plutească, să se învârtă rapid, să se mişte în încăpere cu o iuţeală ameţitoare. Nimeni n-o atingea, nu era legată de nimic. Dorin a luat cardul colegului meu. Bucăţica aia de plastic a început şi ea să plutească. Eram îngrozit. Cu siguranţă bunica mea spunea că era lucrul diavolului. Am luat o monedă de 50 de bani şi Doru m-a rugat să-mi trec iniţialele pe ea. A luat moneda, iar printr-o mişcare a făcut-o să dispară. Atmosfera s-a calmat. Ochii îmi fugeau pe masă, sub masă. Îmi voiam moneda. Mâinile lui Dorin erau pe masă. Într-un colţ era un plic alb. A luat plicul şi mi l-a oferit. Moneda era înăuntru. Cum a introdus moneda în el, numai Dorin ştie. Nici nu voiam să aflu, dar am rămas şocat. Acest om chiar ştie ce face, iar proiectele sale sunt mereu surprinzătoare. Am povestit mult, are multe proiecte spectaculoase, dar mă opresc aici. V-am povestit puţin despre Dorin, zălăuanul ajuns un mare iluzionist al vremurilor noastre.