Zălăuanca Diana Centea, creatoarea de frumusețe care a depășit granițele dizabilității

La bază este expert contabil, are 42 de ani, iar la mâini are doar cinci degete complete. Deficiența fizică nu a împiedicat-o pe Diana Centea să-și urmeze visul. A renunțat la lumea cifrelor și balanțelor contabile și a pus bazele unui salon de înfrumusețare.

Diana este mamă, soție, dar și femeia care crede că aproape nimic nu este imposibil atunci când îți dorești cu adevărat. Pe Diana o cunosc de ani buni, am întâlnit-o la conferințele de presă organizate cu ani în urmă la Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați Sălaj. Era instituția unde Diana Centea muncea. Anii au trecut, iar Diana mi-a atras atenția cu o serie de materiale video publicate pe rețelele de socializare, materiale în care vorbea despre pasiunea sa, despre salonul de înfrumusețare pe care îl are, dar și despre deficiența sa fizică. N-am mai stat pe gânduri, iar după aproximativ o săptămână am pus mâna pe telefon și am sunat-o. Voiam un interviu, chiar cred că este nevoie să dăm astfel de oameni ca exemple. Cu o voce sigură, echilibrată, Diana mi-a spus că mă va suna. Zilele au trecut, iar mesajul primit de la Diana îmi confirma că este de acord cu realizarea interviului. A doua zi eram în salonul său cu reportofonul pornit. Ne-am așezat în mijlocul salonului pe care l-am asociat cu un fel de laborator, iar asta pentru că era foarte curat. În interior mirosea a tot felul de creme.

Economia și machiajul

„La bază sunt economist, sunt și expert contabil, dar nu mi-am găsit menirea în această profesie. Au urmat două calificări cu atestate recunoscute. Sunt calificată ca machieuză și cosmeticiană. Am început cu machiajele, am urmat cursuri intensive în această profesie pentru că sunt o persoană perfecționistă. Cursul se derula la Cluj. Îmi aduc aminte că activam ca expert contabil, dar mă duceam și la cursurile de machiaj pentru a mă putea pregăti cât mai bine. La început am mers în paralel cu cele două activități, dar  în cele din urmă am renunțat. A fost greu. După orele de muncă, veneam aici. Am dus-o așa o perioadă, dar era greu pentru că sunt și mamă, soție. Ajungeam târziu acasă, nu mai puteam continua așa. Am renunțat total la munca de economist și m-am dedicat total acestei profesii pe care o practic și acum”, mi-a explicat Diana.

Degetele lipite și operațiile în spitalele bucureștene

„Eu am un handicap fizic, am doar cinci degete întregi. La naștere, unele dintre degetele de la mâini au fost lipite între ele. Am trecut prin mai multe operații pentru dezlipirea degetelor. Am fost internată de mai multe ori la un spital din București. Mama m-a dus în București, dar era obligată să mă lase acolo. Era pe vremea lui Ceaușescu și mama nu a fost lăsată să stea cu mine în spital. Îmi amintesc că era destul de greu, te simțeai abandonat acolo. Vorbeam cu mama la telefon pentru că își făcuse o cunoștință la Poșta din Zalău, așa reușeam să vorbim. Operațiile au început pe vremea când aveam 2-3 ani. Așa a fost, dar a trecut. N-am avut probleme grave. Mai era când mă supărau unii colegi de școală. Unii îmi spuneau <degete încâlcite>. Dar eu învățam foarte bine, mai tot timpul luam premiu, mă descurcam foarte bine la română, la matematică. Încercam să le demonstrez că deși sunt diferită fizic, pot învăța poate mai bine decât ei. Și am reușit, cred eu. Aveam și prietene foarte bune care m-au ajutat. Așa am depășit toate momentele mai dificile și acum sunt aici”, a adăugat Diana.

Pasiune din copilărie

Recunosc că privirea mea căuta degetele Dianei. Păreau ascunse, iar ochii ei mi-au transmis că nu degetele sunt cele mai importante, ci pasiunea, dorința de perfecționare în tot ceea ce faci. Da, m-am blocat puțin și nu îmi mai găseam cuvintele. Nu mai știam ce să o întreb, eram un ditamai bărbatul într-o lume a femeilor. Diana mi-a simțit probabil ezitarea și mi-a spus că acolo unde există cu adevărat pasiune, totul este posibil. Discuția a ajuns în punctul în care Diana s-a oprit la serviciile de îngrijire. „Realizez foarte multe proceduri din sfera de înfrumusețare și îngrijire, machiaje pentru diferite evenimente, servicii de epilat, stilizare sprâncene, laminare gene, tratamente faciale clasice sau cu aparatură modernă”, mi-a mai spus Diana Centea. Într-adevăr, nu prea înțeleg eu ce înseamnă multe dintre serviciile din acest domeniu, la locul interviului eram preocupat mai degrabă de Diana, de modul în care a reușit, voiam să aflu dacă există o rețetă a succesului. Rețeta există, iar Diana mi-o prezentase încă de la începutul interviului, dar mi-am dat seama de asta abia după ce am ieșit din salon.

Contabilitatea și frumusețea

Diana a început să zâmbească. Am întrebat-o dacă mai activează în calitatea sa de contabilă. A râs și mi-a spus că își ține singură contabilitatea la firma pe care o deține, dar atât. „Sunt norocoasă pentru că familia mă susține, soțul meu m-a încurajat. Este clar, oricând mă pot întoarce la meseria mea de bază, dar asta nu se va întâmpla acum. Am învățat că este foarte important să nu renunți la visul tău”, a încheiat Diana. I-am mulțumit pentru micul interviu, am închis reportofonul, am salutat-o și am ieșit din salon. Eram bucuros că mai găsisem un om de la care am mai învățat ceva. Poate că este momentul să nu ne mai plângem atât de mult. Noi, românii, suntem parcă predispuși să ne plângem de milă. Nu, Diana nu își plânge de milă, nu își ascunde problema pe care o are și a folosit-o, cred eu, ca stimulent pentru a atinge performanța în tot ceea ce face. Succes, Diana!